Programe de observare a vieții sălbatice în Carpați

Diversitatea florei și a faunei din România poate fi observată cu precădere în două zone: în Delta Dunării și în munții Carpați.

Warning: Trying to access array offset on null in /home/web/rri.ro/public/wp-content/themes/rri/template-parts/content.php on line 98
Daniel Onea, 25.05.2021, 09:43

Diversitatea
florei și a faunei din România poate fi observată cu precădere în două zone: în
Delta Dunării și în munții Carpați. Conform celor mai recente date, în zona
montană românească se află cea mai mare populație de urși bruni din Europa,
exceptându-i pe cei din Rusia. În ultimii ani, au apărut numeroase programe
turistice prin care turiștii pătrund în viața ascunsă a animalelor sălbatice,
în inima habitatului lor, însă fără a le perturba.

Hermann Kurmens locuiește în
satul Măgura, din comuna Moeciu și este profesor de biologie, tur operator, dar
și proprietar de pensiune.

Nu e nevoie de o vizită în savanele Africii
pentru observarea animalelor. Asta se poate face în România, în zona montană,
în păduri. Știm că România are cea mai mare densitate de urși, de lupi, de râși
din Europa. O treime din populația acestor animale se află pe teritoriul
României. Animalele sălbatice sunt răspândite în toți munții României. Se
înregistrează anumite concentrații în zonele montane din județele Harghita,
Covasna, Brașov. Noi am început cu un observator în anii 2000, în regiunea
Făgărașului, Șercaia.

Observarea vieții
sălbatice din Carpați în mod organizat, ca formă de turism, nu se face de mult
timp, continuă Hermann Kurmens, profesor de biologie și tur operator.

În anii ’70 – ’80, se practica mai mult
vânatul, după care se vindeau trofeele. Turiștii veneau din vestul Europei și,
pentru o astfel de experiență, plăteau între 5.000 și 12.000 de dolari. Cu
timpul, au înțeles și administrațiile ariilor protejate că, deși mult mai greu
și cu mai multă muncă, se poate câștiga prin amenajarea unui observator de
animale. Câștigul e asigurat pe termen lung. Un urs trăiește 30 de ani, iar
dacă e împușcat la patru ani, nu mai valorifici nimic, deși putea fi observat
20 de ani. Ne-a fost destul de greu să convingem administrațiile în anii 2000,
fiindcă era mult mai ușor să aduci un vânător din străinătate. Se făcea o
pregătire de vânătoare de trei zile, turistul împușca animalul, iar
administrațiile pădurilor încasau banii. Totuși, lucrurile s-au schimbat
radical. În zona noastră, avem deja peste 15 observatoare și a devenit o
atracție turistică tot mai mare. Oamenii vin din toată Europa ca să observe
animalele.

Însă cum se
desfășoară un astfel de program turistic? În primul rând, observarea animalelor
se face numai organizat.

Hermann Kurmens: Turiștii sunt însoțiți de un ghid
specializat și mai există un angajat al ocoalelor silvice sau al
administrațiilor ariilor protejate, de obicei înarmat. Deplasarea se face cu un
autoturism de teren, asigurat de operator. Se ajunge în apropierea
observatorului, iar ultimii 100 de metri se parcurg pe jos. În acest sens, ghizii
le fac turiștilor un instructaj înainte de plecare. De la coborârea din mașină,
nu se mai vorbește, deplasarea are loc încet și în liniște. Nu avem voie să
luăm mâncare cu noi, pentru a nu atrage urșii în observator. Îmbrăcămintea
trebuie să fie adecvată, fără culori țipătoare. Trebuie să avem haine de ploaie
și ghete adecvate drumeției. Indicat este să avem și un binoclu pentru o mai
bună observare a animalelor. Iubitorii de fotografii își pot aduce aparatul
foto.

Observarea vieții
sălbatice este, cu siguranță, o atracție turistică, însă este și o componentă.
Ea e inclusă într-un program de șapte zile, în care se combină mai multe forme
de turism. Programul este o combinație între natură și cultură, întrucât sunt
prevăzute și vizite la Castelul Bran, la cetăți fortificate și la Biserica
Neagră din Brașov. În speranța că v-am convins, vă așteptăm și data viitoare cu
o nouă propunere. Până atunci, drum bun și vreme frumoasă!