Parcul Natural Porțile de Fier
Situat în partea de sud-vest a României, pe malul stâng al Dunării, Parcul Natural Porţile de Fier are un perimetru care include părţile sudice al Munţilor Banatului şi Munţilor Mehedinţi.
Ștefan Baciu, 07.05.2024, 13:13
Situat în partea de sud-vest a României, pe malul stâng al Dunării, Parcul Natural Porţile de Fier are un perimetru care include părţile sudice al Munţilor Banatului şi Munţilor Mehedinţi. Diversitatea de specii de floră şi de faună şi peisajele deosebite sunt motive pentru ca Parcul Natural Porţile de Fier să reprezinte o tentaţie pentru iubitorii naturii.
Administraţia Parcul Natural Porţile de Fier a înfiinţat 4 puncte de informare şi a amenajat 15 trasee pedestre de vizItare. Unul dintre aceste trasee este pe masivul Ciucaru Mare, situat chiar pe cursul Dunării. Aici am discutat cu biologul Amalia Raluca Dumbravă, specialist în ştiinţele vieţii la Parcul Natural Porțile de Fier:
„Rezervația Naturală Cazanele Mari și Cazanele Mici este una dintre cele mai valoroase zone din Parcul Natural Porțile de Fier. Este importantă din punct de vedere a biodiversității pentru că practic reprezintă un sanctuar de specii, atât de plante cât și de animale, endemice. Studiile au fost destul de complexe de-a lungul timpului în regiunea asta, fiind și una dintre cele mai accesibile zone. Dar aceasta nu înseamnă că studiile s-au finalizat și că putem să spunem că cunoaștem absolut tot despre această zonă. Din punct de vedere al turismului este, la fel, una dintre cele mai căutate zone datorită peisajului deosebit de frumos, dar și a accesibilității pentru că acest traseu, traseul Ciucaru Mare, este accesibil pentru orice vârstă.
Traseul durează aproximativ 2 ore, trei cu pozele de Facebook. Avem posibilitatea să vedem de aici, de sus, Cazanele Mari, ieșirea din Cazanele Mari, Golful Dubova, Ciucaru Mic, cu Cazanele Mici. Este o zonă calcaroasă, drept pentru care aceste găuri poartă numele de doline. Nu sunt calcare foarte bătrâne, drept pentru care peșterile din această zonă nu sunt foarte impresionante din punct de vedere al mărimii dacă ne comparăm cu Munții Apuseni sau cu mult mai apropiata zonă Geoparcul Platou Mehedinți care are cea mai mare peșteră din România.”
Cea mai accesibilă peşteră este Veterani. La sfârşitul secolului al 17-lea, intrarea în peşteră a fost întărită cu ziduri, din ordinul generalului austriac Frederico Veterani, scopul fiind supravegherea circulaţiei navelor pe Dunăre. De atunci este cunoscută drept „Peştera lui Veterani” sau „Peştera Veterani”. După construirea barajului hidroenergetic Porţile de Fier din aval a apărut lacul de acumulare, nivelul apei a crescut astfel încât accesul în această peşteră este posibil doar pe calea apei. Revine cu detalii Amalia Raluca Dumbravă, specialist în ştiinţele vieţii la Parcul Natural Porțile de Fier
„Ne mândrim cu peșterile noastre. Pe lângă Peștera Veterani mai este și Peștera Ponicova, Gura Ponicovei care este, de fapt, cea mai mare peșteră. Avem trei galerii, două fosile și una activă. Pe galeria activă încă mai circulă apă, pe galeriile fosile, odinioară firul apei curgea pe acolo. În momentul de față apa fiind în regiunile astea fosile doar prin infiltrație. În Gura Punicovei, chiar dacă nu este o peșteră de dimensiuni mari, reprezintă un material didactic foarte bun și toți studenții de la universitățile de geografie și geologie din țară vin să o studieze fiindcă din nou datorită accesibilității și ușurinței cu care se poate vizita și nici nu se murdăresc în unele peșteri mai trebuie să te și târăști dacă vrei să vezi lucruri impresionante. Aceasta îți oferă frumusețe și cunoștințe într-un mod curat. Bineînțeles că are parte de relief endocarsic, adică ceea ce este în interior stalactite, stalagmite, coloane.”
Să menţionăm că, în perioada primăverii, pe versanţii masivului Ciucaru Mare poate fi admirată laleaua galbenă de Cazane. De asemenea, în Parcul Natural Porţile de Fier poate fi întâlnită o specie de broască ţestoasă de uscat, ţestoasa lui Hermann, specie ameninţată cu dispariţia. Un program finanţat din fonduri europene a fost derulat la începutul anilor 2000 pentru salvarea acestei specii de ţestoase.