Muzeul pălăriilor de paie, Crişeni, Harghita

Ne continuăm şi astăzi vizitele la muzee. De această dată mergem în judeţul Harghita unde a fost deschis în anul 2001, la Crişeni, un Muzeu al pălăriilor de paie.

Ana-Maria Cononovici, 03.08.2024, 13:28

Ne continuăm şi astăzi vizitele la muzee. De această dată mergem în judeţul Harghitaunde a fost deschis în anul 2001, la Crişeni, un Muzeu al pălăriilor de paie, la inițiativa lui Szőcs Lajos, a cărui familie se ocupă cu confecționarea pălăriilor de paie de trei generații. Muzeul a fost înființat într-o casă țărănească tradițională renovată, iar expoziția a fost amenajată, cu ajutorul Centrului Județean pentru Cultură.

Szőcs Lajos junior, îşi ghidează vizitatorii prin muzeu şi ne-a spus povestea acestui muzeu unic, ce celebrează activitatea de circa 200 de ani a oamenilor locului:

“În curtea muzeului avem o colecție de pietre, pietrele sunt naturale, turiștii pot să  vadă mâna naturii, care a creat diferite forme din pietre, ca o rățușcă, ca un iepuraş, ca înghețate, ca o pâine, ca un caș, ca o șapcă.

Înăuntru, e o casă veche ţărănească, casa are aproximativ 125 de ani. O casă vece ţărănească, cu gaură pentru pisici, cu acces pentru pisici, e un lucru deosebit din zona noastră. Înăuntru vedem ce a creat omul, câte feluri de pălării.  În prima cameră vedem toate modelele din țara noastră și acolo povestim pentru turişti că o pălărie de paie ține o umbră, putem să salutăm cu pălărie de paie, putem să adunăm niște fructe, legume și bănuți, putem să dăm mâncare pentru găini, dar nu numai atât. O pălărie tradițională din țara noastră indică zona de unde sunt. Poate eu nu cunosc  purtătorul, dar dacă văd ce pălărie are un om imediat văd de unde vine: din Maramureș, din Sălaj, din Satu Mare, din Vama, din Oltenia, din Moldova și imediat am descoperit de unde vine purtătorul e lucru foarte important. Încă un lucru: dacă mă uit cum poartă pălăria, pe ce parte pune ornament, decorațiuni pot să văd ce naţionalitate are purtătorul.”

Am aflat şi noi aceste mici secrete, foarte utile în Ardeal, pentru a şti în ce limbă să salutăm: dacă ornamentul apare pe partea stângă a pălăriei, înseamnă că purtătorul ei este ungur și dacă ornamentul apare pe partea dreaptă purtătorii sunt români. Iar interlocutorul nostru a detaliat:

“Dacă văd că pălăria are borul ridicat sus în spate înseamnă că purtătorul încă nu-i așa bătrân și încă se poate tutui,  dar dacă văd că borul pălăriei și în spate și în față este îndoit jos înseamnă că purtătorul e mai în vârstă. Încă un lucru aș dori să zic: văd câte rânduri de împletituri sunt la pălăria mea şi dacă pot să număr ca la mine am 18 rânduri de împletitură, pot să văd că cât de bogat era purtătorul, adică gospodarul câte avere, câte pogoane de pământ avea, că fiecare rând de împletituri,  fiecare bandă din împletituri din paie la pălăria mea indică câte pogoane de pământ avea, cât de bogați era purtătorul. Putem să vedem multe lucruri la pălărie și de aia am gândit că ar fi fain să păstrăm tradiția asta, să păstrăm simbolurile, să le dăm mai departe, că ar fi mare păcat dacă lăsăm să se piardă tradiția noastră.”

Peste 50 de tipuri de pălării sunt prezentate în prima cameră reprezentând 50 de zone geografice, în încăperea din mijloc sunt amplasate diferite obiecte de uz şi decoraţie, iar în ultima încăpere este prezentată tehnica de fabricare a pălăriilor de la seceratul paielor până la pălăria gata făcută.

În curtea muzeului poate fi văzută şi chiar încercată cea mai mare pălărie purtabilă din ţară, cu diametrul de doi metri şi greutatea de 2,65 kg, la fabricarea căreia s-a lucrat peste 12 zile, s-au folosit 500 m de împletitură de paie şi peste 1,5 km de aţă.