Vinete umplute

Pe lângă roşii şi ardei, vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor sub formă de salată în lunile călduroase de vară şi de mâncăruri mai mult sau mai puţin sofisticate în perioada toamnei.

Warning: Trying to access array offset on null in /home/web/rri.ro/public/wp-content/themes/rri/template-parts/content.php on line 98
Ștefan Baciu, 17.08.2013, 17:26

Pe lângă roşii şi ardei, vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor sub formă de salată în lunile călduroase de vară şi de mâncăruri mai mult sau mai puţin sofisticate în perioada toamnei. Istoria vinetelor a început să fie scrisă în jurul anului 800 înainte de Hristos, când ele erau cultivate în India. Ele s-au răspândit apoi în China şi în Orientul mijlociu, unde au intrat în bucătăria arabă şi cea turcească. În Europa occidentală, vinetele au pătruns datorită arabilor în timp ce în partea estică a continentului, ele au devenit populare datorită otomanilor, fiind apreciate ca legume începând din secolul al 15-lea. Dacă în Spania există preparate din vinete precum “Firigolla”, în România întâlnim musacaua, un cuvânt care provine din turcă (musakka). Acelaşi cuvânt îl găsim şi în limbile popoarelor din Balcani, ceea ce dă dimensiunea geografică a acestui preparat gastronomic.

În această ediţie vă prezentăm o reţetă de vinete umplute cu legume, întâlnită în spaţiul românesc şi sub denumirea de “imam bayaldî”, care provine din turcă şi care s-ar traduce “imamul a leşinat”. Referindu-se la acest preparat, Radu Anton Roman, un mare cronicar al bucătăriei româneşti, nota (cităm): Dacă imamul înnebunea la mâncarea asta, mănăstirile româneşti au înălţat-o drept lucrare de post şi de preţ, iar în vechiul Bucureşti nu se putea birt serios fără tocmeală cu vinete şi usturoi, că nu mai venea lumea, se ducea la alţii” (am încheiat citatul). Acum nu ştim dacă imamul ar fi leşinat de plăcere după această mâncare sau dacă leşinul i-ar fi fost provocat, zic cârcotaşii, de banii risipiţi pe cel mai scump ulei de măsline folosit în cantitate mare pentru acest preparat.

Pentru a-i face pe invitaţii la masă să leşine şi ei de plăcere, avem nevoie de două vinete mari, de câteva cepe, de o jumătate de kg de roşii, de o căpăţână de usturoi, de 2…3 ardei graşi, de 2 morcovi şi de o ţelină, de un ardei iute, de o legătură de pătrunjel verde şi, să nu uităm!, de ulei de măsline. Îndepărtăm cozile vinetelor şi le tăiem longitudinal, în jumătăţi. Le opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm pentru o jumătate de oră să se scurgă. În acest interval de timp, într-o tigaie în care am pus ulei de măsline, călim ceapa, apoi adăugăm morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri şi roşiile tăiate în cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea, mărunt.

Punem apoi jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care le facem în interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de legume călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi ardeiul iute, tăiat în felii subţiri. Băgăm tava la cuptor la foc potrivit pentru o jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii, presărând deasupra pătrunjel verde tocat. Poftă bună sau, dacă doriţi, leşin plăcut!