Untură de porc

Untura de porc este obţinută de obicei după sacrificarea tradiţională a porcului, în perioada Crăciunului. În mediul rural, untura de porc este folosită pentru prăjit în loc de ulei şi, mai mult de cât atât, pentru aluaturi sau pentru conservarea preparat

Ștefan Baciu, 10.01.2015, 09:14

Untura de porc este obţinută de obicei după sacrificarea tradiţională a porcului, în perioada Crăciunului. În mediul rural, untura de porc este folosită pentru prăjit în loc de ulei şi, mai mult de cât atât, pentru aluaturi sau pentru conservarea preparatelor din carne de porc.

Untura de porc se obţine topind slănina de pe spate porcului. Tăiată în bucăţi mici, slănina este pusă la topit, la foc mic, într-un ceaun sau un vas mare de fontă, cunoscut şi sub numele de tuci. Pe măsură ce se topesc, în vas pot fi adăugate alte cuburi de slănină. La topit pot fi puse şi bucăţi de grăsime de pe burta porcului, caz în care se obţin acele jumări care conţin şi straturi de carne. Se amestecă periodic în vasul de tuci şi, după ce bucăţile de slănină au devenit transparente, întregul conţinut este turnat printr-o sită în recipientul în care urmează a fi păstrată. Untura se scurge încet, iar în sită vor rămâne jumările. În gospodăriile tradiţionale, jumările sunt păstrate, în mod obişnuit, în borcane, deasupra lor turnându-se un strat de untură, care are rol de protecţie. Borcanele trebuie depozitate în încăperi răcoroase. Aceste jumări pot fi consumate în timp împreună cu mămăligă, cu ouă ochiuri şi cu brânză. De asemenea, jumările pot fi transformate în pastă, putând fi servite ca aperitiv. Avem nevoie de jumătate de kg de jumări, de o ceapă, de piper şi boia de ardei. Jumările şi ceapa sunt trecute prin maşina de tocat sau mărunţite cu ajutorul robotului de bucătărie, după care se condimentează cu piper şi boia de ardei. Pasta rezultată se serveşte pe pâine prăjită, cu ceapă sau cu castraveţi muraţi.

Untura este turnată, de asemenea, în borcane sau în vase emailate, după solidificare căpătând culoarea albă. Este folosită ca înlocuitor al uleiului atunci când se prăjeşte carne, dar şi la obţinerea unor aluaturi.