Deserturi din căpşuni

În România este şi vremea căpşunilor. După ani de declin al producţiei interne, se remarcă o revenire a producătorilor care au început să cultive nu numai soiuri de mare productivitate, ci şi cu acel gust de pe vremea bunicilor.

Ștefan Baciu, 20.06.2015, 13:02

În România este şi vremea căpşunilor. După ani de
declin al producţiei interne, se remarcă o revenire a producătorilor care au
început să cultive nu numai soiuri de mare productivitate, ci şi cu acel gust
de pe vremea bunicilor. Aceste fructe se diferenţiază prin mărimea lor,
culoare, intensitatea aromei şi gust pentru că în lume există peste 600 de
soiuri de căpşun. Originar din
America, arbustul care ne dă acest delicios fruct a început să fie cultivat în
Europa în secolul al 18-lea şi, în timp, a pătruns şi în spaţiul românesc.
Există localităţi care şi-au făcut o
tradiţie din cultivarea căpşunilor, un exemplu fiind comuna vâlceană Buneşti. Aici este organizată chiar şi o manifestare tematică – Sărbătoarea Căpşunului
– cu spectacol de muzică şi de costume populare, cu o defilare a
cultivatorilor, evenimentul din acest an aflându-se la cea de 45-a ediţie.

Din căpşuni pot fi
obţinute multe deserturi. Căpşunile
pot fi servite imediat după ce le-am îndepărtat codiţele şi le-am spălat.
Bineînţeles, le punem în castroane, iar deasupra lor presărăm zahăr sau, de ce
nu?, turnăm puţină miere. Dacă avem puţin răbdare, le putem lăsa puţin în
frigider pentru că servite reci parcă sunt mai bune.

Pentru a păstra savoarea acestui fruct şi după
trecerea perioadei culesului, putem să facem o dulceaţă de căpşuni. Avem nevoie de 3 kg de
căpşuni, de un kg şi jumătate de zahăr şi de o lămâie. După ce li se
îndepărtează codiţele şi după ce sunt spalate, căpşunile trebuie puse în
straturi alternativ cu zahărul într-o cratiţă, adăugându-se zeama rezultată din
stoarcerea lămâii, pentru ca fructele
să se întărească puţin şi să nu se
strivească.
Vasul trebuie lăsat la rece timp de câteva ore până ce căpşunile lasă zeamă. Se
pune la fiert, la foc mic şi se spumează permanent. După circa 45 de minute, scoatem puţină zeamă pe o farfurie şi o lăsăm să
se răcească pentru a vedea dacă este consistentă şi dacă se leagă. Dacă acesta nu curge în
farfurie, atunci dulceaţa este gata şi poate fi turnată în borcane cu capac, pe
care le lăsăm să se răcească lent, după care le depozităm într-un loc răcoros.

Mai există o metodă de
a obţine atât dulceaţă, cât şi sirop de căpşuni. După ce au lăsat zeamă,
căpşunile sunt mutate într-o altă cratiţă, iar la fiert este pusă doar zeama
lăsată de acestea. După circa jumătate de oră, o parte din zeamă este turnată
în vasul cu căpşuni care este, de asemenea, pus la fiert până ce zeama capătă
consistenţă. Restul de zeamă, căreia Ii se mai adaugă vreo 200 de grame de
zahăr, este lăsată la fiert până când acest sirop capătă, de asemenea,
consistenţă, putând fi turnat apoi în sticle.

Un desert care se prepară
foarte repede este spuma de căpşuni. Avem nevoie de două albuşuri de ou, de 200
de grame de zahăr pudră şi de jumătate de kg de căpşuni. Punem totul într-un
vas şi amestecăm cu mixerul până se transformă într-o spumă. Lăsăm compoziţia
la frigider circa o oră ca să se răcească şi o servim în castroane. În fiecare
castron, pentru aspectul estetic, punem deasupra câteva căpşuni.