Conservarea slăninii
După sacrificarea tradiţională a porcului dinainte de Crăciun, în gospodăriile tradiţionale se trecea la conservarea prin sărare, prăjire şi afumare a unor preparate precum slănina, cârnaţii şi şunca,
Ștefan Baciu, 18.02.2017, 12:52
La sfârşitul acestei săptămâni, la Cluj este organizat SlanăFest, un târg cu produse tradiţionale de carmangerie, în cadrul căruia va fi organizat şi un concurs al slăninelor, cârnaţilor şi mezelurilor de casă, la care pot participa doar cei care le prepară pentru consumul propriu.
După sacrificarea tradiţională a porcului dinainte de Crăciun, în gospodăriile tradiţionale se trecea la conservarea prin sărare, prăjire şi afumare a unor preparate precum slănina, cârnaţii şi şunca, astfel încât să poată fi consumate până spre primăvară.
Slănina este un preparat tradiţional nu numai în România, ci şi în Europa centrală şi de est. De altfel, în ţări precum Polonia, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Serbia, Slovenia, Macedonia, termenul este identic sau foarte apropiat din punct de vedere fonetic. Slănina se obţine din grăsimea cu şorici de pe spatele sau de burta porcului şi se poate consuma imediat în stare proaspătă. Pentru o perioadă de timp mai mare, slănina poate fi păstrată într-o ladă cu sare. Slănina maturată se obţine după aproape o lună din momentul sacrificării porcului.
După ce au fost tăiate în fâşii, bucăţile de slănină de pe spate trebuie frecate cu sare de bucătărie după care sunt aşezate într-un butoi, unele lângă altele, pentru a nu prinde aer. Recipientul cu slănină se păstrează la rece timp de două săptămâni, după care bucăţile se scot, se freacă din nou cu sare şi se aşează în recipient în ordine inversă. După alte două săptămâni, slănina este maturată şi poate fi consumată.
Slănina poate fi păstrată, de asemenea, în saramură, un amestec de apă cu sare, proporţia fiind de două linguri de sare la un litru de apă. După dizolvarea sării prin fierberea apei, se adaugă usturoi pisat, piper boabe şi piper măcinat, cimbru şi foi de dafin. Fâşiile de slănină sunt aşezate într-o oală sau într-un butoi, iar peste ele se toarnă saramura rece şi se păstrează astfel pentru circa 3 săptămâni. După aceea, slănina este conservată prin afumare.
În Transilvania se obişnuieşte ca slănina să fie fiartă în apă cu sare şi cu diverse condimente sau în zeamă de varză. În saramură sau în zeama de varză se adaugă boabe de piper şi două foi de dafin. Slănina trebuie lăsată la fiert până când furculiţa intră uşor în ea. Fâşiile de slănină sunt puse apoi la presat între două funduri de lemn. După ce s-a scurs, pe fâşiile de slănină se întinde o pastă de usturoi, iar apoi sunt date cu boia de ardei. Slănina astfel preparată se păstrează într-un loc răcoros.
Slănina proaspătă, sărată sau afumată, cu sau fără boia de ardei este consumată alături de alte aperitive reci. În mod tradiţional, slănina este consumată ca atare, cu pâine şi cu ceapă roşie, de apă, alături de un pahar de palincă.
