România în cel de-al doilea Război Mondial
La Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) s-a deschis o expoziție comemorativă cu o puternică tentă personală și umană - România în al Doilea Război Mondial, 1941-1945
Ion Puican, 18.10.2021, 14:14
La Muzeul
Național de Istorie a României (MNIR) s-a deschis o expoziție comemorativă cu o
puternică tentă personală și umană – România în al Doilea Război Mondial,
1941-1945. Proiectul a marcat împlinirea a 80 de ani de la intrarea României în
război, expoziția abordând campaniile militare din Basarabia și Bucovina – foste teritorii românești, cât și
campanii de pe fronturile de est și de vest, Holocaustul și mai ales viața
soldaților din cel de-al Doilea Război Mondial. Expoziția a fost realizată cu
ajutorul mai multor instituții publice, dar și cu prezentarea unor colecții
particulare, printre care și colecția muzeografului George Trohani, ai cărui
părinți au fost veterani de război.
Am stat de vorbă cu dl. Trohani despre
această expoziție și despre contextul ei istoric Este o expoziție de tip nou, care se
deosebește net de toate expozițiile de până acum privind evenimente istorice.
S-au împlinit 80 de ani de când România a intrat în cel de-al doilea război
mondial. Al Doilea Război Mondial a început pe 1 septembrie 1939, când Germania
a atacat Polonia, a ocupat jumate din Polonia, și ceea ce se spune mai puțin e
că jumătatea aialaltă au ocupat o sovieticii după două săptămâni. Pe urmă vine
anul 1940 cu cedările teritoriale impuse României și în iunie, 22 iunie 1941,
România alături de Germania, Italia, și
alte țări se simte obligată să își recapete o parte din teritoriile cucerite,
luate de către Uniunea Sovietică – Bucovina de Nord și Basarabia. Nordul
Transilvaniei era la Ungaria care era și aliată cu Germania împotriva Uniunii
Sovietice. Deci această aniversare s-a dorit a fi expusă nu evenimențial, ci
prin oamenii care au luat parte. Și de aceea o să vedeți obiecte ale
germanilor, obiecte ale românilor, obiecte ale rușilor care au luptat unul
împotriva altuia, dar pe front erau oameni. Din păcate, primul război mondial a
fost ultimul război civilizat, al doilea a fost sălbatic din toate punctele de
vedere.
În continuare,
George Trohani ne-a vorbit despre părinții săi, participanți în cel de-al
Doilea Război Mondial, și despre umanismul din spatele exponatelor din cadrul
expoziției de la MNIR În ceea ce mă privește, tatăl meu Nicolae Trohani, în 1936 a
intrat în Serviciul Special de Informații al românilor, în care se ocupa cu
depistarea opiniilor și preocupărilor străinilor față de România. Din prima zi
de război a fost trimis pe front şi s-a ocupat de activitatea sovieticilor
împotriva armatei române. Deci numai relațiile în ceea ce privește armata
română și armata sovietică, nu relațiile
între oameni. Și a fost pe front până în martie 1945, când a fost
rechemat în București și a primit sarcina de director al Serviciului Special de
Informații. Tata, plecând pe front din prima zi de război, mama, ca multe
doamne şi femei din perioada aceea, se gândeau cum să ajute țara și atunci a
făcut niște cursuri speciale de infirmieră voluntară și în 1942, cu spitalul
zona operativă 406 care s-a creat la Slatina a plecat la
Golta, pe Bug, în Transnistria, unde au fost îngrijiţi absolut toți răniții,
indiferent că erau români, germani, sovietici – în spitale toți erau îngrijiți.
Sunt obiecte personale care au aparținut părinților mei; de altfel toată
expoziția are foarte multe obiecte personale. Sunt fotografii făcute de mama pe
front, care sunt foarte rare. Erau oameni cu o bogată cultură generală, cărora
le plăcea istoria, literatura, arta, pictura sculptura. Au înțeles că totul
trebuie păstrat și transmis generațiilor următoare.
