Retrospectiva teatrală a anului 2021

Acum, la finalul anului 2021, al doilea an în care pandemia ne-a obligat să ne reorganizăm viața socială, profesională și culturală, scena teatrală românească a reușit să inoveze, să se reinventeze și să răzbească, în pofida dificultăților.

Ion Puican, 29.12.2021, 04:16

Acum, la finalul
anului 2021, al doilea an în care pandemia ne-a obligat să ne reorganizăm viața
socială, profesională și culturală, scena teatrală românească a reușit să
inoveze, să se reinventeze și să răzbească, în pofida dificultăților, a
restricțiilor sau provocărilor din toate domeniile, aducând publicului puțină
alinare sufletească și intelectuală în mijlocul tumultului cotidian. Au fost
premiere teatrale importante, scenele au fost redeschise în anumite perioade,
păstrând măsurile de siguranță impuse de pandemie, teatrul a ajuns la
spectatori în sălile de spectacol, în spații publice și online.

În noiembrie a avut
loc a 31-a ediție a Festivalului Național de Teatru (FNT), ocazie în care
spectatorii s-au întâlnit cu 136 de evenimente (spectacole de teatru,
instalații performative și vizuale, producții din străinătate invitate în
România, conferințe, expoziții, teatru radiofonic și spectacole online). O amplă
secțiune in memoriam a fost dedicată marelui actor Ion Caramitru, dispărut
dintre noi în luna septembrie. Ion Caramitru a fost un actor de teatru și film,
regizor și politician, președintele și amfitrionul UNITER (Uniunea Teatrală din
România) din 1990 și directorul Teatrului Național din București din 2005.
Printre marile roluri ale artistului, de pe scândura scenei, se numără de la
Hamlet (1963) și Profesorul din Steaua fără nume (1964), ambele sub bagheta
regizorală a lui Costache Antoniu, Herault din Moartea lui Danton (1966,
regia Liviu Ciulei), Romeo (1967, regia Vlad Mugur), Iulius Cezar (1968, regia
Andrei Șerban), până la Eduard al III-lea (2008, regia Alexandru Tocilescu).
Din filmografia lui Ion Caramitru amintim titluri precum Ștefan Luchian (1981),
Lumini și umbre (1981-1982), și celebra serie Liceenii în care a
interpretat personajul profesorului Socrate.

Gala UNITER 2021, din
iulie, al cărei amfitrion a fost pentru ultima dată Ion Caramitru, a adus,
între altele, următoarele premii teatrale: Premiul pentru debut – Diana
Mititelu, Premiul pentru întreaga activitate – Marcel Iureș, Premiul pentru
spectacole online – Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu, cel mai bun actor
– Răzvan Vicoveanu, cea mai bună actriță – Emöke Kató, cel mai bun spectacol -
Inimă și alte preparate din carne, regia Radu Afrim, Teatrul Național Marin
Sorescu din Craiova.

Ca o dovadă a
adaptării la noile condiții de spectacol impuse de pandemie, în mediul online
au apărut piesele de teatru VR (Virtual Reality) și spectacolele online,
difuzate fie în direct, fie înregistrări de pe scena teatrelor.

2021 a fost și un an
al premierelor pe scenă. Teatrul Municipal Baia Mare (nord) a adus 4 premiere
în fața publicului, dintre care Descompus după texte de Matei Vișniec, apreciat
scriitor român emigrat la Paris. Teatrul din Suceava (nord) a avut 7 premiere, printre
care Micul Prinț după Antoine de Saint-Exupéry și O noapte furtunoasă de
marele dramaturg român Ion Luca Caragiale. În Pitești (sud), Teatrul Alexandru
Davila a avut 7 premiere, iar teatrele din Satu Mare (nord-vest) și Sfântul
Gheorghe (centru) câte 3 premiere. Teatrul Odeon din București a avut 4
premiere în 2021, printre care Cui i-e frică de Virginia Woolf? de Edward
Albee și Henric al IV-lea de Luigi Pirandello. Teatrul Evreiesc de Stat a
avut 4 premiere, printre care Alice în Țara Minunilor după Lewis Carroll. La
Naţionalul bucureştean notăm 3 premiere, între care D-ale carnavalului, de
Ion Luca Caragiale, regia Alexandru Dabija.

Teatrele independente
au avut și ele seria lor de premiere, mișcarea teatrală independentă fiind una
cu o din ce în ce mai mare greutate pe scena culturală și teatrală din România:
Apollo111 – două premiere, Teatrul Act – premiera spectacolului Rosto după
I.L.Caragiale, iar unteatru – 8 premiere.

2021 a fost un an
dificil și provocator pentru teatru, pentru scena culturală din România. Dar,
pasiunea, devotamentul pentru meșteșugul actoricesc, iubirea de scenă și mai
ales de public a făcut ca acest an să fie trecut cu bine, cu realizări, cu
premiere, cu săli cu spectatori și cu reinventarea limbajului teatral în mediul
online, adaptat pentru noile condiții de joc.