Regizorul Nae Caranfil revine în teatru

Unul dintre cei mai de succes regizori români de film de după 1989, Nae Caranfil, revine în teatru.

Luana Pleşea, 17.12.2018, 14:35

Unul dintre cei
mai de succes regizori români de film de după 1989, Nae Caranfil, revine în
teatru. Zilele acestea a avut loc, pe una dintre scenele Teatrului Naţional
Bucureşti, în scenografia barocă a lui Dragoş Buhagiar, premiera spectacolului
Papagalul mut – Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat.
Spectacolul are la bază piesa scrisă tot de Nae Caranfil, care semnează şi
ilustraţia muzicală.

De la artist am
aflat povestea acestei reveniri, după aproape trei decenii de la ultimul spectacol
de teatru montat. Nae Caranfil Geneza acestui proiect e foarte veche. Era
proiectul unui film scump, complex şi pentru care aş fi avut puţine şanse să
primesc vreo finanţare. S-a întâmplat însă ca acest scenariu, odată scris, să
îmi placă atât de tare încât mi s-a părut că e păcat să-l abandonez sertarului,
drept care m-am gândit că singura formă în care aş putea să îl folosesc ar fi
pe scena unui teatru. Dar a fost o idee şi nimic mai mult. Coincidenţa a fost
un telefon primit de la Teatrul Naţional, de la Ion Caramitru, care mă întreba
dacă nu vreau să păcătuiesc şi în lumea teatrului. Şi i-am spus da, cu
condiţia să fie un spectacol de autor, care să mă reprezinte întru totul. Şi
mi-am dat seama că este o şansă, poate chiar divină, să reuşesc să-l
materializez.

Papagalul mut -
Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat are la bază povestea reală
a uneia dintre cele mai enigmatice şi fascinante figuri ale secolului al
XVIII-lea. Este vorba despre spionul travestit Charles d’Eon/ Lia de Beaumont.
Credincios regelui său Ludovic al XV-lea, el a intrat în legendă ca primul
dintre agenţii secreţi din istoria Franţei. Nae Caranfil surprinde în piesa sa
un episod din viaţa cavalerului d’Eon: misiunea sa la Curtea ţarinei Elisabeta
I, împărăteasă a Rusiei între 1741 – 1762, unde a acţionat ca agent de
influenţă în favoarea Franţei. Dar cum a ajuns să scrie un scenariu inspirat
tocmai de povestea spionului d’Eon? Am descoperit-o întâmplător, recitind
Craii de Curtea-Veche. Într-o notă de subsol, pusă de Mateiu Caragiale, este
pomenit acest personaj şi sunt evocate primele lui aventuri. Dar foarte scurt.
Fiind la acea vreme la Paris şi căutând un subiect de film cu o deschidere
europeană, m-am gândit că ar fi ideal şi am început să caut prin biblioteci
materiale documentare despre d’Eon.

Autorul filmelor E
pericoloso sporgersi, Asfalt Tango, Dolce far niente, Filantropica, Restul
e tăcere, Closer to the Moon, 6,9 pe scara Richter e preocupat de comedie
şi mecanismele acesteia. Spectacolul creat la Naţionalul bucureştean este, la
rândul său, o comedie. Nae Caranfil: Eu aş numi această piesă o farsă
elegiacă. Fiind povestea a două personaje, cavalerul travestit şi însoţitorul
său, cavalerul ar fi farsa, iar însoţitorul ar fi elegia. Încerc să descopăr
mecanisme comice care să funcţioneze şi care să aibă gust şi eleganţă, mai ales
într-un spectacol în costume şi situat într-o asemenea epocă a eleganţei
baroce. Nu pot să spun că lucrul la
conceptul teatral asupra spectacolului a fost altceva decât aş fi făcut dacă
l-aş fi creat ca film. Diferit a fost modul de lucru efectiv. Sunt lucruri care
m-au făcut să mă simt extrem de confortabil – eşti ca într-un clopot de sticlă,
nu se mişcă lumea în jurul tău ca pe un platou de filmare, ai un fel de cocon
în care stai şi toate lucrurile cresc, dar, în acelaşi timp, e mult mai
monoton. Faci cam aceleaşi lucruri în fiecare zi, aştepţi să vezi progrese şi
stratificarea se face încet, puţin câte puţin, iar sentimentul că nu vezi
lucruri noi sau că ceea ce ai ridicat ieri şi ţi s-a părut minunat nu mai
există a doua zi, pentru că s-a pierdut, pentru că nimeni nu mai ţine minte ce
era atât de frumos că ne entuziasmaserăm cu toţii… Acestea sunt, oarecum,
uneori frustrante.

Cele două personaje
principale din spectacolul Papagalul mut – Istorii aproape adevărate despre un
spion aproape uitat, pus în scenă de Nae Caranfil la Teatrul Naţional
Bucureşti, sunt interpretate de Vlad Logigan – spionul travestit d’Eon şi
Claudiu Bleonţ – însoţitorul său, Douglas.