Povești cu cenacluri vechi din București 1880-1954

Cel mai recent volum scris de Victoria Dragu-Dimitriu, Povești cu cenacluri vechi din București 1880-1954 evidențiază legătură dintre casele, străzi, cartiere și cenaclurile literare desfășurate în acele perimetre.

Christine Leșcu, 26.01.2022, 16:16

Realizatoare de emisiuni culturale la postul public de radio, Victoria
Dragu-Dimitriu a făcut pe nesimțite trecerea de la microfon la textul tipărit,
căci interviurile și documentarele sale radiofonice se pretau, de la bun
început, transpunerii într-o poveste: istoria Bucureștiului vechi ale cărui
străzi și clădiri păstrau parfumul vieților trecute ale oamenilor, dar și ale
cărților. Cel mai recent volum scris de Victoria Dragu-Dimitriu, Povești cu cenacluri vechi din București
1880-1954 evidențiază legătură dintre casele, străzi, cartiere și cenaclurile
literare desfășurate în acele perimetre. Rezultatul este o țesătură stranie
care unește clădirile cu cărțile și cu întâlnirile literare, transformând
Bucureștiul și într-un oraș al literaturii. Cum se raportează autoarea la acest
oraș trecut încă regăsibil în capitala de azi, ne spune chiar ea.

Victoria
Dragu-Dimitriu. Am
privit Bucureștiul din această perspectivă. Fiecare oraș e o țesătură de
felurite povești. Unele sunt ale industriilor, altele ale caselor propriu-zise,
dar mai sunt și poveștile poeților sau ale scriitorilor. Și așa cum îmi place
uneori să-mi imaginez când circul prin oraș, urmele nevăzute ale poeților
totuși există și m-am gândit să le descopăr și să le povestesc. Este uimitor
cum treci pe lângă clădiri, pe străzi care par străine una de alta, din punct
de vedere literar să zicem, și totuși ele sunt unite în biografiile unor
scriitori. (…)De fapt, la radio s-a născut această carte inițial, căci mai mult
de jumătate din ea e alcătuită din texte pe care le-am scris pentru emisiunea
Reviste și cenacluri literare. Și iată
că acum au devenit o carte plină de povești care trebuie știute pentru că ne
îmbogățesc sufletele.

În
anii trecuți, cărțile Victoriei Dragu-Dimitriu se centrau pe interviurile
radiofonice cu proprietarii unor case de patrimoniu care-și povesteau viețile -
adesea dramatice – petrecute între pereții acestor clădiri. Așa au apărut,
printre altele, Povești ale domnilor din București, Povești ale doamnelor
din București sau Povești ale comorilor din București. Iar acum de la străzi
și clădiri, autoarea a trecut la cenacluri.

Victoria Dragu-Dimitriu. A fost o trecere firească și
foarte plăcută pentru mine pentru că pur și simplu puteam să mi plătesc niște
datorii față de scriitori pe care îi prețuiesc, îi iubesc și mi se pare că
lumea trebuie să știe mai multe despre ei, nu neapărat descrifrând istorii
literare, ci pur și simplu circulând prin oraș. (…) De pildă pe Bulevardul
Kogălniceanu, vizavi de Facultatea de Drept , pe aceeași clădire – un bloc de
apartamente interbelic – se află două plăci memorial: a criticului literar E.
Lovinescu și a prozatorului Liviu Rebreanu. Nu știu dacă Rebreanu mai venea în
cenaclul Sburătorul – ținut de Lovinescu –
când locuia aici și era vecin cu Lovinescu, dar ei s-au întâlnit de
multe ori, la alte adrese din București adrese, care pur și simplu sunt adrese
ale literaturii chiar dacă nu mai există în realitate.

De
altfel, o mare pare din Bucureștiul istoric nu mai există azi, dar cărțile
Victoriei Dragu-Dimitriu, pline de amintirile vechiului oraș, ni-l trezesc la
viață.