„Povestea lui Vasile Alecsandri” scrisă de Adela Greceanu

O colecție inedită a fost lansată în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură, Interpretare şi Traducere (FILIT), desfășurat în luna octombrie.

Corina Sabău, 10.12.2018, 13:28

O colecție inedită a
fost lansată în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură, Interpretare
şi Traducere (FILIT), desfășurat în luna octombrie. Astfel, la inițiativa Muzeului
Naţional al Literaturii Române Iaşi, 11 dintre cei mai talentați scriitori
contemporani au scris câte o biografie romanțată despre 11 scriitori care au marcat Iaşul, în istoria
modernizării sale. Scriitoarea şi jurnalista Adela Greceanu a acceptat
provocarea, alături de alți 10 scriitori români contemporani, de a participa la
proiectul Scriitori de poveste, şi a scris Povestea lui Vasile Alecsandri. Exponent
al generaţiei paşoptiste, Vasile Alecsandri a fost puternic implicat în
evenimentele revoluţionare de la 1848 şi în mişcarea unionistă. Ca ministru al
Afacerilor Străine în primii ani ai domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a colindat
cancelariile occidentale pentru a face cunoscută cauza unionistă a românilor.

Adela
Greceanu: Povestea lui Vasile
Alecsandri nu poate fi separată de contextul generaţiei lui, generaţia de la
1848, o generaţie extrem de importantă pentru istoria noastră modernă. De fapt,
cu această generaţie începe totul. Extraordinar a fost că datorită părinților
lor, care încă mai purtau straie orientale, după cum îi vedem în tablourile
vremii, Alecsandri și alți tineri din generația lui au studiat la Paris sau în
alte mari capitale europene. Iar aceşti tineri care merg la Paris învaţă acolo
ce înseamnă progres, modernitate, despre cum se poate realiza o Revoluţie. Aşa
că se întorc în Ţările Române, încercând să aplice ce au învăţat de la
revoluţionarii francezi. Şi tot acolo învaţă despre ideea de stat-naţiune pe
care doresc să o aducă şi în Principatele Române, şi până la urmă chiar reuşesc
să-şi îndeplinească acest vis. Sunt acele vremuri minunate de început.

Neagu Djuvara, cu farmecul lui de mare
povestitor, sintetizează în câteva rânduri semnificația generației lui
Alecsandri pentru istoria noastră modernă: În istorie, nu există miracole, ci,
din când în când, întâmplări minunate; există, câteodată, în viața popoarelor
clipe privilegiate când, într-o singură generație, destinul adună mai multe
schimbări decât în câteva veacuri de toropeală. Așa s-a întâmplat, la noi, cu
bărbații născuți, să spunem, între 1800 și 1830, și pe care-i putem numi
generația de la 1848. Erau doar o mână de oameni, însă luptau ca mânați de o
credință nețărmurită în destinele țării lor. Au zvârlit, ca pe niște vechituri,
obiceiurile, instituțiile, până și vocabularul, impuse de o putere străină. Au
sorbit cu nesaț din izvoarele culturii apusene; au adoptat instituții noi, au
înnoit limba, au creat pe de-a-ntregul o literatură de valoare universală, au
început, în liniște, un proces democratic, într-un ritm nemaicunoscut de vreo
altă țară din Europa; au fixat, pentru generații, cu îndrăzneală și realism
marile obiective politice ale neamului si au determinat Europa sa tina seama de
ele. Au facut chiar mai mult: au făurit Romania.

Adela Greceanu, scriitoarea
care ne-a oferit o biografie romanțată a lui Vasile Alecsandri, vorbește despre
rolul pe care l-a jucat acesta în istoria României: El a fost un personaj extrem de important, nu numai pentru literatura
noastră, ci și pentru începuturile literaturii moderne. Scriitoarea Ioana
Pârvulescu chiar spune că literatura secolului al XIX-lea îi datorează enorm
lui Vasile Alecsandri, nu se poate imagina fără contribuția lui. Însă
Alecsandri a avut un rol esențial și în istoria României. În felul în care au
evoluat Principatele și au reușit să devină un singur stat. Astfel că mi s-a
părut esențial să scriu și despre asta, pentru că generația lui Vasile
Alecsandri a fost a unor mari patrioți. Și așa îl văd mai ales pe Vasile
Alecsandri, nu neapărat ca pe un politician -cu toate că a avut funcții
importante, a fost ministru de externe, a pledat cauza Unirii în saloanele
pariziene și în cancelariile europene, a convins Marile Puteri să recunoască
Unirea și pe Alexandru Ioan Cuza domnitor- cât mai ales ca pe un mare patriot.
De altfel, el se și retrage din viața politică în 1860, după ce ajunge Cuza la
putere. Ce se întâmplă în viața politică este tot mai puțin pe gustul lui și se
retrage la Mircești. Acolo își va petrece mare parte din viață.

O istorie sinceră a poporului român de Florin
Constantiniu, Între Orient şi Occident. Țările române la începutul epocii
moderne (1800-1848) de Neagu Djuvara, În intimitatea secolului 19, de Ioana
Pârvulescu, sunt câteva dintre sursele pe care le-a consultat Adela Greceanu
pentru a da viață unuia dintre cei mai importanți politicieni și scriitori ai
secolului ai XIX-lea.