Patru artiști români în căutarea visului american
În luna august, Grupul E T A J Artist Run Space a expus la Los Angeles într-un experiment artistic și cultural despre căutarea visului american, despre emigrare și conectarea cu lumea artistică americană.
Eugen Cojocariu, 20.09.2023, 13:28
În luna august, Grupul E T A J Artist Run Space a traversat Oceanul în Statele Unite ale Americii, în Los Angeles (L.A.), într-un experiment artistic și cultural despre căutarea visului american, despre emigrare și conectarea cu lumea artistică americană: iMigrate. The Biology of Transition – Migrația. Biologia Tranziției. Patru artiști români (Mircea Modreanu, Ilina Schileru, Lucian Sandu Milea și Răzvan Năstase) împreună cu patru artiști americani au construit în acest scurt timp o expoziție la Galeria Durden and Ray din L.A. – un dialog artistic, cultural și ideologic româno-american. Am stat de vorbă cu Mircea Modreanu, inițiatorul E T A J Artist Run Space despre călătorie și proiect:
Am fost în America. Ideea proiectului era ca să traversăm Oceanul Atlantic doar cu bagajele și acolo să ne producem lucrările. Pot să vorbesc despre lucrarea mea, adică despre eșecul și reușita ei. Cumva, tot procesul meu artistic începe cu un eșec și după aceea se concretizează într-o reușită. Ideea era să ajung acolo și Los Angeles este plin de boschetari și de gunoaie. Am strâns foarte multe gunoaie și am vrut să le iau mulajul și să fac un basorelief cu negativul gunoaielor pe perete. M-am chinuit o săptămână să strâng gunoaiele acestea și să cumpăr saci de ipsos și să mă ambalez, așa, cu foarte multe materiale și am sesizat că ipsosul nu este bun, nu se întărea.
După 5 zile nu a reușit să se întărească și atunci a trebuit să abordez o altă strategie și m-am apucat să fac o pictură, un autoportret cu cățelușa mea. Și am folosit toate materialele, le-am folosit ca o instalație, să-mi ajute cumva pictura. Am plecat cu valiza, am desenat pe drum, chiar și eu am făcut niște desene pe drum, niște schițe. Demersul nostru s-a încheiat cu o expoziție. Patru artiști români, patru artiști americani. Publicul a fost foarte receptiv și le-a plăcut foarte mult expoziția. Expoziția va trebui să o aducem și în România, dar sub alt format, adică tot aceiași patru, dar cu experiența avută, trăită acolo. Eu gestionez și un spațiu care se numește E T A J Artist Run Space și expoziţia va fi la mine în spațiu.
Și artista vizuală Ilina Schileru ne-a împărtășit din experiența sa în acest proiect:
A fost o călătorie de două săptămâni, de pe 6 pe 19 august, cu un vernisaj la mijlocul acestei perioade, pe 12. Am stabilit de vreo doi ani de că urmează să mergem și să expunem într-un artist run în străinătate, ba chiar în America. … și despre ce a fost vorba? A fost așa: despre migrație, despre cum ar fi să ne împachetăm într-o zi bagajele și să ne luăm tălpășița și cum s-ar simțit dacă, să zicem, am pleca pe perioada de criză. Și am făcut cumva o paralelă.
Ne referim și la mulți români care au plecat din anii 90 începând, au plecat sistematic, masiv din țară, ca să lucreze la căpșuni în toată Europa, în Spania și Italia, mai precis. Și și-au creat acolo familii. Practic, diaspora noastră s-a creat atunci, s-a extins foarte, foarte mult. Și apoi mai este și mitul acesta al artistului care nu e profet în țara lui și care trebuie să plece ca să demonstreze ceva. Și am fost patru din România, patru din America, din Los Angeles, artiști care chiar activează acolo. Noi am plecat doar cu ce aveam în valiză și fiecare s-a gândit cum să condenseze mesajul în cât mai puțin material. Nu am plecat asumându-ne că vom avea bani de transport pentru lucrări de artă mari.
Ilina Schileru a făcut o scurtă trecere în revistă a celor patru lucrări ale artiștilor români:
Eu am făcut un desen în cărbune în care mi-am imaginat un soi de hartă mentală a unui univers alternativ. Cum ar fi fost dacă bunicii mei s-ar fi mutat în America în anii 50, când s-au căsătorit? Și am pus acolo tot ce am acumulat eu ca informații pe parcursul drumului. Teoretic, am început să gândim această expoziție, să o construim de cum am intrat în Aeroportul Otopeni. Și ne-am asumat că dacă intrăm în contact cu alți călători, și am intrat și în Istanbul, dar și pe avion, o să preluăm din poveștile lor și o să inserăm în ceea ce facem. Lucian a filmat foarte mult și a introdus într-un Virtual Reality toată călătoria noastră, inclusiv vizitele noastre în supermarket. Iar Răzvan a făcut un proiect în cianotipie, el fiind fotograf. Știu că s-a plimbat prin spațiul care înconjoară clădirea Bendix, în care am expus noi și a fost surprins de câtă varietate există, comercială, arată ca un obor mult mai extins.
Mircea voia să facă inițial o lucrare din ipsos, dar pentru că proiectele astea sunt și despre adaptare, ne-am dat seama că trebuia un ipsos special. El a găsit un ipsos care nu numai că nu se usucă în timp util, dar este și foarte casant. Și a trebuit să-și reconstruiască, să-și restructureze ideea și în final a făcut o pictură, dar și o instalație în care a integrat acești saci de ipsos, 6 dintre ei nedeschiși