Nu mă atinge-mă/Touch Me Not, la Muzeul de Artă Modernă din New York

Filmul Adinei Pintilie a fost invitat la Museum of Modern Art din New York (MoMa) în cadrul exclusivistului program cu tema The Politics of Intimacy.

Corina Sabău, 21.01.2019, 12:08

Deținătorul Ursului de Aur – 2018, filmul Nu mă atinge-mă/Touch Me Not realizat de Adina Pintilie, a fost invitat la Museum of Modern Art din New York (MoMa) în cadrul exclusivistului program cu tema The Politics of Intimacy. Cele 7 proiecții au beneficiat de prezența regizoarei Adina Pintilie și a actorilor Gritt Uhlemann și Christian Bayerling și au fost urmate de o serie de discuții. Evenimentele au fost curatoriate de influentul promotor cultural și critic de film Rajendra Roy, șeful programului de film de la MoMA, și s-au derulat și cu sprijinul ICR New York.

Filmat pe o perioadă de 10 săptămâni, între 2015 şi 2017, cu o distribuţie mixtă de actori profesionişti şi persoane reale, Touch Me Not reuneşte oameni din întreaga Europă. La graniţa dintre ficţiune, documentar şi artă vizuală, experimentând curajos atât la nivel de conţinut cât şi de limbaj cinematografic, filmul „Nu mă atinge-mă” este o investigare personală a ideii de intimitate, a nevoii umane de contact autentic. Filmul este o încercare de a descoperi straturile intimităţii. Intimitatea este plină de pericole. Reversul dragostei poate fi ura, agresivitatea, neînţelegerea. Toate sunt părţi ale aceleiaşi complexe realităţi. Cred că felul în care trăim intimitatea este condiţionat de foarte multe aspecte. De educaţie, de cultura în care trăim, de felul în care ne-am format.

Dar realitatea practică a interacţiunii cu ceilalţi este mult mai complexă”, spune Adina Pintilie: ”Proiectul aşa s-a născut, din această curiozitate. Dându-mi seama că, de fapt, nu ştiu mare lucru despre intimitate şi natura umană, am început un fel de proces de reînvăţare şi de descoperire a unor moduri câteodată foarte surprinzătoare de a trăi intimitatea. Şi am lucrat atât cu actori profesionişti, cât şi cu neprofesionişti, cu oameni care nu lucraseră în cinema, dar care sunt preocupaţi exact de zona aceasta de cercetare. A ieşit o combinaţie între poveştile lor personale şi elemente ficţionale, am făcut experimente ca psihodramă, am încercat foarte multe lucruri care au pus în lumină exact mecanismele pe care le aplicăm de multe în ori în relaţie cu ceilalţi fără să ne dăm seama. De fapt, toate personajele se confruntă cu această contradicţie între nevoia de intimitate şi, în acelaşi timp, frica de a intra într-o relaţie de interdependenţă din teama că vor deveni mult prea vulnerabili.”

Touch Me Not/ Nu mă atinge-mă” nu este primul film al Adinei Pintilie la graniţa dintre ficţiune, documentar şi artă vizuală. Producţiile ei sunt considerate de critică un fenomen aparte în peisajul cinematografic românesc, distingându-se printr-un stil vizual profund personal, experimentare îndrăzneaţă în limbajul cinematografic şi explorare fără compromis a psihologiei umane.

Am întrebat-o pe Adina Pintilie ce primează când construieşte cinematografic o poveste: ”A existat un scenariu iniţial care a funcţionat mai degrabă ca o structură de la care am pornit research-ul. Adică a fost o poveste iniţială pentru care am făcut un casting, iar castingul respectiv s-a potrivit mai degrabă unui film documentar decât unui film de ficţiune. Am încercat să cunoaştem omul din faţa noastră, am lucrat cu piese muzicale care înseamnă mult pentru aceşti oameni, cu amintiri, cu vise. În felul acesta, în urma acestui casting am găsit oamenii cu care am putea începe acest laborator de cercetare a intimităţii care este Touch me not şi în timpul procesului am folosit ficţiunea ca o structură care ne-a permis să lucrăm cu elemente din realitate. Şi pentru că intimitatea este o zonă dificilă pentru mulţi dintre noi, inclusiv pentru participanţii la proiect, faptul că am lucrat cu o structură ficţională a creat un spaţiu safe în jurul proiectului. Adică nimeni din echipă nu avea cum să ştie ce este personal şi ce este fictiv din elementele pe care le foloseam în lucrul cu actorii.”