Literatura română în traducere la Festivalul Internaţional de Poezie Bucureşti

Muzeul Național al Literaturii Române din București a organizat recent cea de-a XI-a ediție a Târgului Național al Cărții de Poezie și a XII-a ediție a Festivalului Internațional de Poezie București.

Christine Leșcu, 21.09.2022, 15:15

Muzeul Național al Literaturii Române din București a organizat recent cea de-a XI-a ediție a Târgului Național al Cărții de Poezie și a XII-a ediție a Festivalului Internațional de Poezie București. În timpul celor două evenimente au avut loc lecturi publice, proiecții de filme, expoziții de artă vizuală, recitaluri ale unor actori celebri, spectacole de teatru și concerte de muzică, performance-uri și programe experimentale de artă digitală și noile media. Pe lângă lecturile publice, au avut loc întâlniri cu editori și traducători din Bulgaria, Italia și Grecia, iar printre acești traducători s-a aflat și Bruno Mazzoni, unul dintre cei mai prolifici traducători din română în italiană. Întâlnirea lui Bruno Mazzoni s-a produs la finalul anilor 1960 când a și locuit la București și la Cluj, făcând naveta între cele două centre universitare în calitate de lector de limbă italiană. Traducerile literare, însă, le-a început în anii 1990. Despre pătrunderea literaturii române în spațiul cultural italian ne vorbești acum Bruno Mazzoni.

Există un fenomen recent pe care eu l-am sesizat și care poate fi supărător pentru scriitorii contemporani, dar este util în general. După mai mulți ani de tăcere, în ultimii trei ani au început să apară și noi traduceri din scriitorii clasicii români : Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu și așa mai departe. (…)Când și eu, în sfârșit, după modelul altui traducător, am hotărât să mă dedic într-un fel și traducerii din literatura română, m-am uitat atent și am văzut că pe piață se găseau traduși în primul rând scriitori precum Eugen Ionescu și Emil Cioran, bineînțeles, tradus din franceză, Norman Manea, care a ajuns în Italia prin filiera americană și bineînțeles, Mircea Eliade, care în primul rând a fost vehiculat prin eseurile lui despre sacru. Dar încetul cu încetul, o editură specializată a publicat și tot ce-a scris de el în română.

Nu întotdeauna traducerile au fost foarte bune și câteodată aveau greșeli. Erau, mai ales, traduceri după ediția franceză, deci retraduceri care nu ajutau cu nimic ca să percepi glasul autorilor. Când mi-am propus să promovez literatura română dincolo de sălile universităților, (…) m-am uitat la ce se publica în România și am crezut că autorul care ar merita să creeze o breșă în acest zid de dezinteres pentru tot ce era literatură română contemporană nu putea fi decât Mircea Cărtărescu din mai multe considerente. În primul rând, fiindcă este un autor de nivel european. În al doilea rând, este un autor cu o paletă destul de amplă. Bineînțeles, s-a născut poet, dar pe urmă s-a dedicat prozei. Dar a scris, de pildă, un poem comic, care este chiar o capodoperă, după părerea mea, adică Levantul. Deci am mizat pe Cărtărescu, mai ales că are capacitatea de a vorbi cu publicul, adică de a fi captivant, de a spune lucruri foarte deștepte și de a povesti și parabole.

Treptat, numărul traducerilor literare din română în italiană, dar și în alte limbi de circulație internațional, a crescut atât datorită unor traducători devotați, cât și din cauzat unor proiecte de traducere finanțate de către Institutul Cultural Român. Bruno Mazzoni revine la microfon.: Asta a însemnat, cred, foarte mult, fiindcă, în afară de cei patru autori pe care i-am pomenit înainte, pe lângă Cărtărescu, am început să avem o serie întreagă de autori tineri care, bineînțeles, au adus noutăți și în plan stilistic, și în plan narativ. (…) Din fericire, s-a retradus Arghezi, Lucian Blaga și Ion Barbu. În afară de acești pe care i-am socoti cu toți clasicii, au fost traduși contemporanii Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu, Liliana Corobca, Petru Cimpoieșu sau Ștefan Agopian. (…) Oricum, asta a însemnat foarte mult pentru prezența culturii române literaturii române în Italia. Și, bineînțeles, am profitat si de faptul că, tot grație ICR la niște târguri importante din Italia, în primul rând la târgul de la Torino, în fiecare an, România, de zece ani încoace, a deschis stand cu opere cu cărți românești, dar în multe cazuri și cu prezența unor autori, de la Ana Blandiana la Mircea Cărtărescu. (…)Deci, în principiu, eu cred că lucrurile se mișcă într-o direcție destul de bună.

Într-o direcție bună merge, de mulți ani, și comunicarea dintre scriitori români și cei din străinătate, dovada fiind chiar ediția de anul acesta al Festivalului Internațional de Poezie de la Bucurește unde au participat peste 85 de poeți români și pestre 35 de poeți din alte țări.