Ipostaze ale carantinei, din perspectiva studenţilor la antropologie

Cu o durată de peste doi ani – mult mai mult decât așteptările inițiale –, pandemia a devenit și subiect de studii și cercetări sociologice și antropologice.

Christine Leșcu, 09.02.2022, 15:47

Cu o durată de peste doi ani – mult mai mult decât așteptările inițiale –, pandemia a devenit și subiect de studii și cercetări sociologice și antropologice. Cele mai recente s-au finalizat, în România, prin apariția volumului intitulat Ipostaze și etnografii ale carantinei în pandemie, publicat de editura Pro Universitaria și realizat de masteranzii și cadrele didactice din cadrul masteratului de antropologie de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA). Lectorul universitar Bogdan Iancu, unul dintre coordonatorii cercetării, explică în ce condiții a apărut ideea acestui studiu:

În perioada declanșării pandemiei și imediat după declararea stării de urgență, noi l-am pierdut pe profesorul Vintilă Mihăilescu care luptase timp de doi ani cu o boală necruțătoare. Ce ne-a inspirat pe noi a fost faptul că, în această perioadă de boală, dumnealui a scris un volum de etnografie a spitalelor prin care a trecut și o încercare de analiză a ceea ce se întâmplă acolo. Ne-a inspirat foarte mult acest volum publicat la editura Polirom și, plecând pe urmele acestui exemplu, într-un moment de criză acută ne-am gândit că e nevoie ca o astfel de perioadă să fie cercetată și analizată pentru ca, atunci când se va încheia, să putem înțelege mai bine cum au stat lucrurile, mai ales că procesele de uitare legate de astfel de evenimente sunt destul de amplificate după încheierea lui. Asta ne-a inspirat pe noi să dăm drumul acestui proiect. Le-am propus ideea masteranzilor de la Masterul de Antropologie și de la cel de Studii Vizuale și cele mai multe din textele din volum reprezintă rezultatele unor eforturi de cercetare etnografică în condițiile pe care le cunoaște acum toată lumea. Adică sunt interviuri bazate pe interacțiuni mediate digital, dar există și texte bazate pe etnografie realizate cu grupuri vulnerabile. Cercetarea a fost făcută direct pe teren în condițiile circumscrise de perioada de izolare.

În urma anchetelor sau a discuțiilor cu subiecții cercetării, au ieșit în evidență câteva aspecte pe care le descrie acum tot Bogdan Iancu: Cel mai mult ne-au atras, evident, atenția lucrurile care oricum erau elemente critice în viața de zi cu zi și în mărturiile care apăreau în presă, în perioada respectivă. Diferența era că, aici, intram în amănunte. Mă refer la transformările spațiului domestic pentru a acomoda interacțiunile datorate izolării, la gestionarea anxietăților pentru că, după cum ne amintim în perioada respectivă, anxietatea a atins un nivel critic, la persoanele care oricum erau vulnerabile înainte de declanșarea pandemiei și care au avut de suferit în urma restrângerii mobilității și așa mai departe.

O parte din obiceiurile și atitudinile dobândite în perioda stării de urgență din primăvara anului 2020 s-au menținut până azi și denotă chiar o transformare a mentalității colective. Deși este, prea devreme, pentru concluzii mai ample, câteva observații se pot face, precizează Bogdan Iancu>

Cred că cel mai important lucru de observat pentru mediul domestic este importanța pe care o capătă biroul în centrul unității casnice. În acest moment biroul a devenit practic o cameră sau un spațiu de lucru în zona domestic având o importanță mult mai mare. Casa tinde să fie schimbată pentru a acomoda acest spațiu și acest teritoriu tinde, la rândul său, să fie domesticit prin intermediul apariției plantelor. Ceea ce vedem este pur și simplu o explozie a grijii pentru spațiul domestic și, mai ales, pentru aducerea plantelor care sunt un fel de metaforă pentru grădinile pe care nu le mai puteam vizita sau parcurile în care nu mai puteam să ieșim în perioada respectivă. Dar acestea sunt niște obiceiuri care par să fi rămas în practicile de zi cu zi. Cred că ceea ce s-a mai întâmplat și continuă să se întâmple sunt micile evadări de weekend în natură. Vedem că din ce în ce mai multă lume renunță la tradiția city-break-lui și prefer deplasarea spre zone naturale pe care le explorează în ultimii doi ani. În plus, se pare că, în acest moment, o parte din efectele pe care pandemia le-a avut asupra grupurilor vulnerabile s-au amplificat și par să se fi înțepenit acolo.