În jurul Atacului de la Smârdan. Pictori ai Războiului de Independență în colecția MNIR

Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) a deschis la finalul lunii septembrie expoziția În jurul Atacului de la Smârdan. Pictori ai Războiului de Independență în colecția MNIR, expoziție ce va putea fi vizitată până la finalul lunii februarie 2024.

Ion Puican, 30.10.2023, 13:13

Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) a
deschis la finalul lunii septembrie expoziția În jurul Atacului de la Smârdan.
Pictori ai Războiului de Independență în colecția MNIR, expoziție ce va putea
fi vizitată până la finalul lunii februarie 2024. Despre ce aduce în fața
publicului expoziția, am stat de vorbă cu muzeograful Erica Ioja:

Expoziția noastră reunește lucrări
dedicate independenței României, obținută în urma participării acesteia la
Războiul Ruso-Turc din anii 1877-1878. Într-adevăr, expresia artă istorică
este cum nu se poate mai potrivită pentru a descrie această categorie de
execuții plastice. Însă, în contextul Războiului de Independență, aceasta aduce
ceva în plus. Dacă până la acest eveniment arta a ilustrat la timpul trecut
episoade din istoria țării, ei bine, de această dată vorbim de imortalizarea
istoriei în curs de înfăptuire, a istoriei la timpul prezent, de către artiștii
care s-au aflat la fața locului, care au văzut cu proprii ochi și care au trăit
pe propria piele acest moment crucial al dobândirii independenței.

De ce este intitulată expoziția În jurul
Atacului de la Smârdan, nume preluat de la celebra operă a pictorului național
Nicolae Grigorescu (1838-1907)?

Nucleul expoziției este dat de operele
aflate în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României, semnate de
pictorii de front ai Războiului de Independență. Cel mai cunoscut tuturor,
desigur, ne este Nicolae Grigorescu, cu monumentalul tablou Atacul de la
Smârdan, de asemenea semnat tot de acesta, un portret în mărime naturală a
unui dorobanț, respectiv un studiu în acuarelă pentru un militar roșior călare.
Mai avem o serie de lucrări în desen și în ulei semnate de Sava Henția, unul
dintre protejații lui Carol Davila, șeful Serviciului medical al Armatei
Române. Iconografia lui Henția este remarcabil de diversă, de la scene mai
dramatice sau mai hazlii privind aspecte ce țin mai curând de ceea ce se
petrece în spatele frontului, până la imagini cu personalul sanitar român ori
portrete emoționante ale prizonierilor turci.

Apoi, pentru că discutăm de un
eveniment cu rezonanță, am inclus în expoziție o tipologie bogată de moduri în
care lupta pentru independență s-a păstrat în conștiința publică de-a lungul
timpului. … Despre Atacul de la Smârdan s-au spus multe și ar mai fi cel
puțin tot pe atât de spus. Grigorescu nu a fost de față la lupta de la Smârdan,
însă primind de la Primăria Capitalei comanda de a picta tocmai acest subiect,
el s-a folosit de schițele și desenele pe care le-a realizat, asistând la
încleștările de forță de la Plevna și Rahova. În albumul care însoțește
expoziția am punctat și această fațetă a istoriei tabloului. Cum autoritățile
au dezbătut îndelung comanda și cum s-au achitat de angajamentul față de artist
la ceva vreme după ce acesta finaliza lucrarea. În egală măsură, execuția
pânzei a durat șapte ani. După unii istorici de artă, ar fi existat presiuni și
intervenții ca pictorul să urmeze o anumită direcție artistică, ceea ce,
previzibil, i-a displăcut profund și, cel mai probabil, l-au și determinat să
întârzie. Cu toate acestea, odată finalizat și expus, tabloul a atras un public
numeros încă din prima clipă, cristalizându-se astfel treptat în mentalul
colectiv, ca simbol al luptei poporului român pentru emanciparea de sub
dominația otomană.

Cum l-a influențat pe Grigorescu participarea
la Războiul de Independență? Eugenia Ioja:

Este lesne de imaginat că experiența
războiului dramatică pentru oricine de altfel, a fost pentru pictor deosebit de
marcantă. Mai evidentă însă este transformarea care a avut loc în limbajul său
artistic. Dacă lucrările de dinainte de război arată o predilecție pentru
culoare, precipitarea inerentă frontului îl obligă să apeleze la avantajele
oferite de banalul creion, de altfel mult mai facil de mânuit când nenumărate
scene se petrec cu repeziciune și trebuie consemnate din câteva mișcări. Iar
Grigorescu nu s-a limitat la a surprinde aspectul conflictual, desfășurarea
luptelor și spectaculozitatea războiului. Participarea la acest eveniment i-a
adus, de fapt, o generoasă plajă de subiecte care i-au suscitat interesul. … Există
o marcă personală în lucrările cu această temă, o trăire intimă pe care
pictorul a inserat-o mai mult sau mai puțin vădit. Acestea nu sunt exclusiv
imagini ale războiului, ci și ale trăirilor generate de un astfel de context,
dar pe care le-a ticluit cu mult meșteșug printre tușele de ulei.