Festivalul Filmului European

Cea de-a 25-a ediție a Festivalul Filmului European s-a desfășurat recent hibrid, în cinema (Elvire Popesco din București) și în spațiul online.

Corina Sabău, 20.12.2021, 16:30

Cea de-a 25-a ediție a Festivalul Filmului European s-a desfășurat recent
hibrid, în cinema (Elvire Popesco din București) și în spațiul online. Această
ediție a Festivalului Filmului European a avut în programul curatoriat de
Andrei Tănăsescu, directorul artistic al acestei ediții, patru filme europene,
dar și dialoguri live cu realizatori și critici de film. Punând accentul pe
necesitatea filmului documentar, The Monopoly of Violence (regia David
Dufresne) și Walchensee Forever (regia Janna Ji Wonders) propun două direcții
de investigație: pe de o parte, chestionarea legitimității forței de control și
represiune în relația stat-cetățean, pe de alta, explorarea istoriei personale
și a moștenirii familiale a cinci generații de femei.

Un alt film al acestei
ediții, To the Moon (regiaTadhg O’Sullivan) străbate întregul mapamond și
memoria colectivă a arhivelor de film, a literaturii și a muzicii, rezultând o
odă poetică adusă lunii și impactului pe care aceasta îl are asupra vieții
noastre. În cadrul FFE a fost difuzat și mult-așteptatul The French Dispatch de
Wes Anderson, cu o distribuție remarcabilă (Tilda Swinton, Timothée Chalamet,
Frances McDormand, Léa Seydoux). Andrei Tănăsescu despre filmul care a deschis
cea de-a 25-a ediție a FFE, The Monopoly of Violence.

Este
un film în regia lui David Dufresne, un jurnalist foarte cunoscut care a lucrat
multă vreme pentru Liberation. David Dufresne a făcut un film extrem de important,
un documentar care ia drept studiu de caz protestele recente din Franța ale
Vestelor Galbene și prezintă înregistrări filmate de la proteste. Este un film
care pune sub semnul întrebării legitimitatea folosirii violenței de către stat
și discută foarte amănunțit despre relația dintre cetățean și stat, prin
intermediul mai multor oameni care apar în documentar: sociologi, filozofi,
jurnaliști, jandarmi, protestatari. Este un film care a stârnit în general
foarte multe reacții, reacții despre care este important să discutăm. Anul
trecut Festivalul de la Cannes nu s-a ținut, au existat filme selecționate de
juriul festivalului, așa cum s-a întâmplat și în cazul acestui documentar, dar
ele nu au avut fost proiectate la Cannes, au primit ștampila festivalului și au
fost difuzate ulterior în cadrul altor festivaluri. Filmul lui David Dufresne a
avut premiera în Franța în 2020, a avut mare succes la public, apoi
cinematografele s-au închis, însă filmul a avut un traseu festivalier
incredibil.

Andrei Tănăsescu, directorul artistic al FFE, cu o lungă experiență în
organizarea de festivaluri, a vorbit de multe ori despre legătura extrem de
importantă a unui curator cu publicul. Am vorbit cu el și despre efectele
pandemiei asupra publicului de cinema.

S-a văzut foarte clar
că festivalurile de film au avut foarte mult de pierdut de când a început
pandemia și că au fost subfinanțate. Și nu doar festivalurile au avut de
suferit, ci și cinematografele, care au stat mai mult închise. Vorbind despre
partea de conținut, alternativa de a oferi un festival hibrid cred că va rămâne
ca opțiune. Și mi se pare o opțiune foarte bună, pentru că vorbim despre o
democratizare a cinematografului pentru oameni care nu se pot deplasa din
diverse motive la cinema. În același timp, experiența cinematografică mi se
pare că rămâne de neînlocuit. Vorbim de un limbaj artistic care a fost conceput
pentru o sală de cinema și nu cred că va înceta să fie conceput în acest fel,
chiar în cazul filmelor produse de Netflix. Pentru că și regizorii care fac
filme pentru Netflix au în vedere relația dintre ecranul dintr-o sală
întunecată și spectator. Cred că orice festival care a reușit să reziste și să
meargă mai departe în perioada asta merită felicitat, dar cred că spectatorii
încep să aibă tot mai multe așteptări de la genul acesta de eveniment. Adică
trebuie să-i motivezi puternic pe spectatori ca să-i faci să vină într-o sală
de cinema. Și aici cred că este o mai
mare presiune pe festival, pe selecționeri, o spun cu modestie, în ideea că trebuie
să ne asigurăm că ceea ce îi oferim spectatorului merită văzut.

Festivalul Filmului European este organizat de Institutul Cultural Român,
cu sprijinul financiar al Reprezentanței Comisiei Europene în România, în
parteneriat cu EUNIC România, Institutul Francez, Goethe-Institut București și
Ambasada Irlandei în România.