Expoziție a artistei Oana Tudose la MNȚRplusC
Eveniment cultural - MNȚRplusC - Expoziția „Când trupurile noastre vor obosi, rădăcinile ne vor primi acasă”.
Eugen Cojocariu și Ion Puican, 19.02.2024, 14:05
În cadrul spațiului de artă contemporană de la Muzeul Național al Țăranului Român (MNȚRplusC), are loc expoziția artistei Oana Tudose, „Când trupurile noastre vor obosi, rădăcinile ne vor primi acasă”. Deschisă la începutul lunii februarie, expoziția poate fi vizitată până în data de 10 aprilie a acestui an.
Oana Tudose, artist vizual român, cu studii în România și Olanda și stabilită momentan în Copenhaga, Danemarca, propune publicului o reflecție asupra originii, aprecierii și exploatării a diferite materiale alăturate paradoxal, ce construiesc într-un echilibru surprinzător opere fragile și elegante: lâna fiind materialul preferat al artistei, ca o trimitere la originile sale din zona Gorjului, respectiv către bunica artistei din satul Boca. În lucrările Oanei Tudose există o legătură profundă între material și tema abordată – textura materialului, prelucrarea sa. Artista propune explorări între materialul crud și obiecte decorative sau haine, temele artistei fiind legate de folclor și tradiții.
Oana Tudose ne-a declarat despre expoziția de la MNȚRplusC:
„Sunt lucrări la care lucrez din 2019, da, și pe care le-am făcut anul acesta și anul trecut și în fiecare an am continuat să lucrez. Lucrări textile, în principal tehnici tradiționale. Conceptual, cred că a fost traseul pe care l-am parcurs în cunoașterea personală. M-am întors în România, am stat în România, am lucrat cu material, am stat fix în pădurea în care am copilărit, împreună cu persoanele cu care am copilărit, m-am uitat la mituri și mitologii și la tradiții și așa am reușit să înțeleg cine sunt, cine vreau să fiu și în ce direcție vreau să merg mai departe.”
Care a fost parcursul artistic, din România în Copenhaga? Cum a ajuns de la arhitectură la lucrul cu lâna? Ne relatează chiar Oana Tudose:
„Am studiat în România, am făcut Facultatea de Arhitectură de Interior și după am plecat, la recomandarea unui profesor, la un masterat în Olanda. Și acum doi ani am ajuns în Copenhaga și sunt acolo chiar și acum. Design de interior foarte mulți ani, până prin 2017, când am început să mă gândesc dacă vreau să fac doar design interior. Eu cred că mereu am vrut să fiu artist. Mi-a luat ceva să realizez chestia asta și prin 2017 am început să renunț un pic la pictură. Eu și pictam. Și în timp ce mă plimbam prin Gorj, am observat că se aruncă lână și asta știam că se aruncă activ și, din pură curiozitate, am intrat în piață, i-am întrebat pe ciobani dacă vând și lână. Mi-au dat lână și am început să lucrez eu singură cu ea și cred că a fost și o conexiune.
Conexiunea asta când lucrezi cu un material direct și se transformă ceva în mâinile tale mi s-a părut incredibil. Sustenabilitatea e un punct foarte important pentru mine. Am folosit plante naturale și am început o experimentare prin tehnici tradiționale de lucru cu materialul și așa, prin asta, am ajuns la textile și aici am rămas. Am accesat fonduri europene în 2019, mi-am făcut atelierul în Târgu Jiu și acum operez și cumva Târgu Jiu, unde încă am atelierul, dar și Copenhaga. De doi ani am făcut doar artă. Între timp am intrat și în maternitate, doar ce sunt proaspăt ieșită din maternitate și cu această expoziție e absolut fantastic.”
În societatea actuală, suntem familiarizați cu o varietate largă de amestecuri de materiale, prin hainele pe care le purtăm zilnic, care ne ating pielea. Arta Oanei Tudose pune întrebări, ridică problematici și poate tulbura. Unde a mai expus Oana Tudose și cum este primită arta sa de către colecționari? Ne spune artista:
„Am expus în Târgu Jiu, în Oradea, momentan în România și în Olanda și plănuiesc să expun și în Copenhaga. Momentan nu a fost foarte expus și am avut interacțiune doar cu câțiva colecționari care au fost foarte deschiși și le-au plăcut foarte mult, doar că e pe partea de textile și e un pic diferit față de orice altă formă de artă. Fiind diferită, poate e și un pic mai greu de înțeles față de pictură, poate, sau de asociat cu asta. Mi s-a mai întâmplat, de exemplu, în România, să mă întrebe anumite persoane dacă „o să am probleme cu tot felul de insecte?” și mi s-a părut o întrebare foarte interesantă. În Danemarca nu aș avea problema asta. Dar au fost foarte deschiși la lucrările mele și le-au plăcut mai ales și cromatic, unde am reușit să expun în localuri foarte mici și poate cromatica a fost cea care a fost cea mai interesantă.”
