Expoziţia „Epidemii în istoria Țărilor Române. Mărturii documentare”

Sfârșitul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie au marcat expozițional, la Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), 190 de ani de existență a Arhivelor Naționale ale României.

Ion Puican, 10.11.2021, 11:31

Sfârșitul lunii octombrie și începutul lunii
noiembrie au marcat expozițional, la Muzeul Național de Istorie a României
(MNIR), 190 de ani de existență a Arhivelor Naționale ale României. Astfel,
cele două mari instituții și-au adunat forțele și au propus publicului o
expoziție cu o tematică arzătoare, alarmant de actuală: Epidemii în istoria
Țărilor Române. Mărturii documentare. Am discutat cu cercetătorul științific
din cadrul MNIR, Cristina Paiușan, despre expoziție, despre momentele
cutremurătoare pe care aceasta le aduce în atenția publicului de azi:

La 190 de ani de la înființarea
arhivelor, colegii de la Arhivele Naționale ale României au venit cu expoziția
Epidemie în istoria Țărilor Române, care este, cred eu, o expoziție despre
speranță, despre cum de-a lungul secolelor, pentru că documentele sunt începând
cu secolul al XVII-lea și până în secolul XX, Țările Române și românii trăitori
în Țara Românească și în Moldova au reușit să depășească epidemiile din acele
perioade. Gândiți-vă că era vorba despre ciumă și despre holeră, care au fost
cele mai teribile, din câte știm noi, epidemii de pe continentul nostru, iar Țara
Românească și Moldova au fost de nenumărate ori lovite, uneori mai puțin,
alteori mai mult, iar aceste boli cauzate de bacterii aveau o mortalitate
foarte mare.

O expoziție despre speranță. De ce? Pentru că, vedeți
dumneavoastră la 1650 și ceva, când este primul document despre epidemia de
ciumă, se instituie carantina, se spălau și se dezinfectau toate casele celor
îmbolnăviți, cei care erau bolnavi erau izolați și erau tratați cu
medicamentația care exista în secolul XVII și care este mult diferită de ceea
ce există în secolul XXI. Existau niște reguli foarte clare, iar toate aceste
documente păstrate în depozitele Arhivelor Naționale fac parte din patrimoniul
nostru național. Și cred eu că ar trebui să știm în momentul de față, în care
trecem printr-o situație grea, că strămoșii noștri timp de secole s-au lovit de
astfel de epidemii, nu pandemii pentru că atunci nu exista acest termen, și ele
erau încercau să fie izolate de nenumărate ori. Gândiți-vă că timp de sute de
ani, în momentul în care trec cei de la sud de Dunăre, din Imperiul Otoman, la
nord de Dunăre, în Țările Române, existau la Brăila și la Galați carantine -
carantine în momentele în care izbucneau ori ciuma ori holera.

Ce însemna
carantina? Însemna o dezinfectare a tuturor mărfurilor și erau multe care
circulau pe Dunăre, și însemna o izolare între 5 și 14 zile a călătorilor.
Pentru că se considera că perioada în care ei au semne de boală în care
dezvoltă era de la 5 zile la 14 zile, și atunci, din nefericire pentru ei,
istoria ne arată că erau obligați să stea pe vasul respectiv sau li se oferea
un spațiu în porturile din Țara Românească și Moldova tocmai pentru a evita
răspândirea acestor epidemii.

Cristina Paiușan ne-a vorbit și despre ultima
mare epidemie de la începutul secolului XX:

Și gândiți-vă că ultima epidemie,
de holeră, puțin cunoscută, prin care au trecut românii a fost în timpul celui
de-Al Doilea Război Balcanic, adică la 1913, când armata română a intervenit în
război. A fost o campanie ușoară, o plimbare cum spuneau soldații, până în ziua
în care au apărut primele cazuri de holeră. Ei, în acel moment totul s-a
complicat, pentru că acei mii și zeci de mii de oameni care au plecat la sud de
Dunăre trebuiau să se întoarcă doar în urma unor foarte minuțioase examinări și
după o perioadă de carantină, pentru că holera era un mare pericol. Și
gândiți-vă că nu au trecut decât o sută de ani de la această epidemie, ea
ucigând mult mai mult, mult mai multe persoane decât războiul în sine. Cel
de-Al Doilea Război Balcanic nu a fost un război cu multe bătălii, dimpotrivă.
Iar atunci, un rol foarte important l-au avut cel care a coordonat această
luptă împotriva holerei, doctorul Ioan Cantacuzino. Doctorul Victor Babeș a
avut de asemenea un mare rol și un mare rol a fost avut faptul că în acea
perioadă s-au făcut 900.000 de vaccinuri.