Expoziția „Candy for My Eyes”

Galeria ETAJ artist-run space din București găzduiește ultima expoziție a grupării artistice contemporane Pastila Roz, respectiv a unuia dintre cei 3 membri, sculptorul Marian Codrea - Candy for My Eyes.

Ion Puican, 21.11.2022, 16:16

Galeria ETAJ artist-run space din București
găzduiește ultima expoziție a grupării artistice contemporane Pastila Roz,
respectiv a unuia dintre cei 3 membri, sculptorul Marian Codrea – Candy for My
Eyes. Culori violente, stridente, plastic, lucios, roz și mov, consumerism,
supermarket și Pokemoni – acestea sunt promisiunile conceptual-stilistice ale
expoziție.

Despre gruparea Pastila Roz și despre această ultimă expoziție am stat
de vorbă cu artistul vizual Marian Codrea:

Pastila Roz este o grupare
artistică satirică, jovială și indiferentă, formată din cei trei membri Marian
Codrea, Maxim – Alexandru Claudiu Maxim și Beaver. Fiecare dintre noi aduce la
masă un alt set de cunoștințe. Alexandru Claudiu Maxim este pe video art și
video editor, Beaver este pictor, iar eu, Marian Codrea, sunt sculptor.
Pastila Roz are o activitate de peste 10 ani. În principiu, misiunea noastră
este să nu ne luăm prea în serios in privința artei, dar avem și proiecte cu
caracter socio-cultural, cum ar fi Art-Machine, care inițial a pornit ca o
lucrare artistică în care aveam un tonomat, în care oamenii își alegeau cât vor
să dea pe arta respectivă, de la un leu până la cincizeci de lei (între 20 de
eurocenţi şi 10 euro), care le dădea un cartonaș unic, creat de un artist.

Acum, noi am reușit să o facem ca un fel de galerie pop-up, în care curatoriem
diverși artiști care vin cu seriile și cu ideile lor unice în cadrul
aparatului. Înclinații socio-culturale, dar, în sine, Pastila Roz ca și
grupare vrea să fie o grupare specifică pe arta de galerie, dar, în același
timp, una care nu se ia foarte în serios. În ultima mea expoziție, Candy for
My Eyes, am vrut să atrag atenția în felul în care ceva lucios îți poate
atrage privirea. În această direcție am folosit stiluri, tehnici, elemente din
trecut și actuale care atrag într-un mod similar atenția. M-am dus pe o zonă de
pop art, în general de kitsch, reinterpretări digitale, printuri 3D, lacuri
lucioase și cranii, în general.

Artistul ne-a vorbit și despre câteva dintre
lucrările aflate în expoziție, despre procesul său creator și conceptul
proiectului în sine. Marian Codrea:

Am vrut să dau o tentă de
supermarket, motiv pentru care am folosit plastic și Pokemon. Ca să vă dau un
exemplu, una dintre lucrările este cu un craniu și cu ochi ca niște biluțe care
se dau la Lidl. Craniul respectiv stă și pe o bază din rășină transparentă
care este plin de Pokemoni. Lucrarea se numește The Funny Side of Death,
este inclusiv acoperită cu o vopsea mov foarte violent de lucioasă, care își
schimbă culoarea sau nuanțele în funcție de unde este plasată. Este o lucrare critică
la adresa consumerismului. De exemplu, o pictură foarte mare se numește I Have
Better Things to Do, care este faunul – sculptura clasică pe care am găsit-o
scanată digital pe internet, pe care am reinterpretat-o și i-am schimbat fața
și am pus să stea pe un craniu. Imaginea în sine are un craniu în loc de fața
faunului și el ține în mână un lanț cu o pisicuță pe el. Se regăsește într-o
altă lucrare, care se găsește într-o sculptură.

Partea mai interesantă cu
respectiva lucrare, care este destul de mare, este de 150 pe 140, și tot așa
este făcută cu culori speciale, care se schimbă în funcție de unde stă sau de
lumina din cameră, este că am trecut-o și printr-un program de reinterpretare A.I.
(inteligenţă artificială). Și am mai făcut o lucrare micuță, cu o
reinterpretare care a făcut-o un calculator, un mic joc din tradiționalul
clasic în digital și din digital în mai digital. Expoziția în sine am și
gândit-o ca fiind o instalație, o instalație mai mare, un pic kitsch-oasă,
având în vedere că toți pereții sunt tapetați cu un tapet ieftin, floral, și
lucrările cumva să iasă în evidență, fiind foarte roz și foarte mov pe
respectivul tapet. Cumva, ideea de Candy for My Eyes nu stă în lucrări în
sine, ci efectiv în toată expoziția, de la cum arată și cum se integrează
fiecare lucrare cu cealaltă, pentru că găsești mici elemente dintr-o lucrare
care le vei găsi în cealaltă lucrare.