Expoziția „Am început să văd culorile”

În lunile octombrie și noiembrie ale acestui an a avut loc la Timișoara, în cadrul programului Timișoara 2023 - Capitală Europeană a Culturii, printre alte evenimente culturale, un proiect ce a adus mai aproape publicul de frumoasa artă naivă.

Ion Puican, 27.12.2023, 08:58

În lunile octombrie și noiembrie ale acestui
an a avut loc la Timișoara, în cadrul programului Timișoara
2023 – Capitală Europeană a Culturii, printre alte evenimente culturale, un
proiect ce a adus mai aproape publicul de frumoasa artă naivă (sau arta
populară, instinctuală, apărută la sfârșitul secolului al XIX-lea în Europa
și foarte răspândită pe teritoriul României), evenimentul punând în evidență
arta naivă din zona Banatului (provincie istorică din vestul și nord-vestul
României, împărțită între România, Serbia și Ungaria).

Expoziția Am început să
văd culorile, curatoriată de Andreiana Mihail, a avut loc într-un cadru deosebit:
Palatul Ștefania din Timișoara (cunoscut și sub numele de Casa de Raport a
Municipiului sau Casa cu maimuțe), palat decorat în stilul germanic sau
vienez Secession (secesiune), situat într-un cartier istoric al orașului,
cartierul industrial Fabric. În cadrul expoziției Am început să văd culorile
am stat de vorbă cu Andrei Furlan, unul dintre voluntarii Centrului de proiecte
Timișoara, care ne-a întâmpinat în galerie:

Mai întâi câteva cuvinte despre
asociația noastră, Asociația Prin Banat. Scopul ei principal este de a
promova arta în Banatul istoric, adică Banatul pe care îl cunoaștem toți din
județul Timiș, o parte din Serbia și o parte din Ungaria. La expoziția noastră
veți putea observa picturi de artă naivă, majoritatea din ele făcute de artiști
din Covăcița, o localitate din Serbia în care la începutul anilor 30 a început
o epidemie, în ghilimele, dacă aș putea spune, de artă naivă. Niciuna din
persoanele prezentate la expoziția noastră astăzi nu a avut pregătire
profesională în artă, însă lucrările lor sunt absolut spectaculoase.

Andrei Furlan ne-a făcut o scurtă prezentare a
lucrărilor in cadrul expoziției, a artiștilor de pe simeze și proveniența
acestora:

În prima sală a expoziției putem
observa două picturi Mirele și Mireasa. O reprezintă pe artista și pe soțul
ei în portul popular din comuna Uzdin. Comuna Uzdin este o comună tot din
Serbia, apropiată de comuna Covăcița, unde s a născut artista Sofia Ionașcu. În
comuna Uzdin există o comunitate destul de mare de români. Asociația noastră,
în sala mare a expoziției, a creat o casă de-a dreptul de la zero, pentru a
crea o atmosferă primitoare, în care pot fi expuse obiectele de artă. Aproape
toate picturile noastre sunt din Covăcița, în afară de câteva din ele, care
sunt pictate de artistul Mihai Vintilă, acesta a fost un veterinar din comuna
Reșița, care la moartea sa, în 2020, și-a donat toate lucrările Muzeului
Etnografic din Caransebeș, care a avut bunăvoința să împrumute câteva lucrări
pentru expoziția noastră. Avem și o singură lucrare care este pe sticlă de
Mihai Vintilă, Tinerii căsătoriți și, pe lângă aceasta, mai avem și Jupuirea
mielului și Curtea noastră, care reprezintă tradiții românești expuse sub
lupa de artă naivă. Restul picturilor reprezintă viața la țară din Covăcița,
realizate de artiști sârbești. Una dintre cele mai importante artiste expuse
este Suzana Halupova, iar invitația noastră pentru vizitatori este de a explora
arta misterioasă și cromatica specială pe care ea o aduce curentului din
Covăcița.

Cum a fost primită de către publicul larg
expoziția Am început să văd culorile?

Am avut parte de vizitatori de
toate vârstele. Unii oameni, chiar dacă nu știau ce este arta naivă, au venit
cu mintea deschisă, dornici să învețe, iar eu și colegii noștri i-am putut
ajuta să înțeleagă sau să aprofundeze în acest domeniu mai puțin cunoscut în
lumea artelor. Specific artei naive aș spune că este o absență a regulilor
care, în sine, poate constitui o regulă. Aceste persoane, neavând pregătiri
profesionale în domeniul artei, au creat cum au putut. Avem o singură lucrare în
care sunt prezente umbrele. Imaturitatea aparentă a lucrărilor le oferă un
anumit aer de noutate. Persoanele acestea trebuiau să aibă umor, acești artiști
era necesar, deoarece toată ziua aceștia lucrau pe câmp, doar în orele serii
puteau să-și găsească puțină liniște pictând.