Eveniment cultural – Leul de hârtie la MNIR

Muzeul Național de Istorie a României găzduiește în această lună expoziția „Leul de hârtie: biletele Ministerului Finanțelor (1919-1920)”

Ion Puican, 14.08.2024, 16:48

În centrul capitalei, la Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), pe parcursul lunii august, are loc expoziția temporară „Leul de hârtie: biletele Ministerului Finanțelor (1919-1920)”. Despre ce pot admira vizitatorii în cadrul acestei micro-expoziții am stat de vorbă cu Tudor Martin de la Cabinetul de Numismatică al MNIR:

 „În cadrul expoziției „Leul de hârtie: biletele Ministerului Finanțelor”, vizitatorii pot admira trei seturi a câte patru bancnote cu valorile de 10, 50, 200 si 2.000 de lei, care au fost tipărite în anii 1919-1920 în Statele Unite ale Americii.”

Ce a stat la baza deciziei din acei ani de a printa banii de hârtie în Statele Unite ale Americii și care era situația geo-politică a țării ne spune Tudor Martin:

„Decizia de a tipări bancnotele în Statele Unite ale Americii a fost motivată de mai mulți factori externi și interni. Trebuie să ținem cont că țara fusese devastată de Primul Război Mondial, resursa umană decimată, bogățiile naturale duse peste granițe de către Puterile Centrale, tezaurul național confiscat de Rusia bolșevică. La frontiera de vest, România era antrenată într-un conflict cu Republica Ungara a Sfaturilor, iar în Provinciile Unite cu Regatul Român domnea haosul administrativ.”

Cum poate fi caracterizată starea economică și monetară a României de după Primul Război Mondial?

„Din punct de vedere monetar, perioada era caracterizată prin inflație și de o lipsă acută a monedei, dată de starea precară a bancnotelor emise anterior, precum și de circulația în paralel a mai multor tipuri monetare, fiind în uz bancnote emise de Banca Națională a României, de Ministerul Finanțelor, de Banca Generală Română, care era banca de ocupație a Puterilor Centrale, Coroane austro-ungare și rublei rusești. Pe lângă problemele enumerate anterior, trebuie menționat că autoritățile se confruntau și cu dificultatea producerii unei cantități suficiente de bancnote care să permită înlocuirea celor uzate și a celor străine.”

Unde se tipăreau banii de hârtie ai României în acele timpuri? Care a fost decizia României la momentul respectiv? Tudor Martin:

„În trecut s-a colaborat cu Banca Franței, primele bancnote românești fiind realizate acolo în anul 1877, dar și cu entități din Imperiul Rus. Însă în ambele cazuri nu se mai punea problema colaborării, așa că Ministerul de Finanțe a luat decizia să negocieze cu American Bancnote Company pentru tipărirea unui stoc de bilete care să acopere necesarul statului român. Această firmă producea bancnote pentru diverse state din America Centrală și de Sud, dar și din Asia.”

Ce aduceau ca noutate noile bilete financiare ale României? Și care a fost soarta acestora la momentul respectiv ne spune tot Tudor Martin de la Cabinetul de Numismatică al MNIR:

„Bancnotele aflate în expoziție sunt diferite față de cele folosite de statul român până la acel moment. Ele nu prezintă elemente de siguranță, în afară de semnăturile de pe recto și de migala desenelor întâlnite pe ambele părți. Aceste desene conțin elemente grafice asemănătoare cu cele regăsite pe biletele realizate de același producător pentru bănci din diferite alte țări. Aceste bancnote au avut o soartă nefericită, aproape întreg lotul fiind ars, deși bancnotele fuseseră tipărite și livrate.

Banca Națională a României a refuzat preluarea și punerea în circulație a acestora, deoarece prin plasarea comenzii către firma americană, Ministerul de Finanțe încălcase legea care stipula că singura entitate care avea dreptul să emită bancnote cu putere de circulație pe teritoriul țării era Banca Națională a României. Lotul de bilete a fost distrus în anul 1924, dar câteva zeci de bancnote au fost păstrate pentru studiu, cele din expoziție fiind transferate în colecția muzeului de la Academia Română în anul 1978.”