Despre eșec cu filosoful Costică Brădățan

Profesor de studii umaniste la Universitatea Texas Tech din SUA și profesor onorific de filosofie la Universitatea Queensland din Australia, filosoful Costică Brădățan este și un apreciat editorialist.

Lica Manolache, 06.03.2024, 15:45

Profesor de studii umaniste la Universitatea Texas Tech din SUA și profesor onorific de filosofie la Universitatea Queensland din Australia, filosoful Costică Brădățan este și un apreciat editorialist publicat în gazete precum New York Times, Washington Post, Times Literary Supplement, The New Statesman, făcând parte și redacţia din revistei Los Angeles Review of Books. În română i-a apărut până acum cartea „A muri pentru o idee”. Despre viața plină de primejdii a filosofilor”, tradusă în 2018 pentru Humanitas de Vlad Russo.

Prin intermediul aceluiași traducător anul acesta urmează să fie publicată la editura Spandugino o altă lucrare a sa: „Elogiul eșecului. Patru pilde de umilitate”. Despre acest din urmă succes – tradus deja în câteva limbi străine – s-a discutat și în România în cadrul conferințelor „Idei în agora”, găzduite de Muzeul Municipiului București și moderate de Sorin Antohi. La premiza cărții s-a referit, bineînțeles, autorul Costică Brădățan:

„Povestea cărții e următoarea: eram undeva în Portugalia și  făcea cineva o anchetă literară. Era o singură întrebare: ce trebuie să păstrăm din istoria omenirii. Și ce puteam să zic? Monumentele istorice, aerul curat, etc. Am încercat să fiu mai șmecher și am propus titlul ăsta ca o glumă intelectuală: capacitatea de a eșua și după aia am dat un răspuns, l-am articulat, am crezut că am terminat cu gluma, dar aparent gluma nu terminase cu mine. Și atunci am mers mai departe și am scris un eseu care a avut succes. Chiar așa se chema „Elogiul eșecului” și a fost publicat în New York Times, dar a avut un succes care m-a pus pe gânduri, pentru că am realizat că o fi fost o glumă la început, dar nu e nimic de râs fiind o chestiune vitală de care mulți oameni erau interesați. Și fiindcă eseul a apărut într-un loc vizibil, m-a abordat o editură, am primit răspunsuri din diverse locur,  încurajări, mesaje și am realizat că e într-adevăr o temă serioasă.”

Cum este abordată această temă serioasă în cartea „Elogiul eșecului. Patru pilde de umilitate” (In Praise of Failure. Four lessons in Humility) aflăm de la Sorin Antohi:

„Se concentrează pe câteva modalități ale eșecului descrise ca niște cercuri concentrice și pe o tipologie care, de altfel, este ilustrată cu un personaj în fiecare din cele patru mari categorii. Se vorbește despre eșecul fizic care se află în zona cea mai îndepărtată a acestor cercuri concentrice ale ratării și aici figura lui Simon Weil este prezentată ca figură tipică. Există o idee a eșecului politic la care un român ar trebui într-adevăr să rezoneze pentru că noi l-am cunoscut în toate felurile și la care figura de bază este Mahatma Gandhi. Există un eșec social pentru care reprezentantul este, bineînțeles, Emil Cioran și există un eșec biologic care chiar se duce până la moarte, în care figura de bază este scriitorul japonez Yukio Mishima.”

Și care sunt lecțiile sau pildele pe care eșecurile sau reușitele paradoxale descrise de Costică Brădățan ar trebui să le învățăm ? Ne spune chiar autorul:

„Durează atât de puțin să treci pragul celălalt și să nu mai fii. Și în sensul ăsta, eșecul e o lecție, e o pildă. În traducerea românească a lui Vlad Russo subtitlul sună  foarte frumos. Mai bine decât în engleză: „Patru pilde de umilitate”. În română, „lecții” ar fi fost puțin didactic sau chiar moralizator, dar „pilda” e un cuvânt mult mai plăcut, dar și grăitor în cazul ăsta. Și atunci situația aia unde lucrurile eșuează e o pildă care ne ajută să ne privim cu alți ochi. În textul meu se împletesc două tipuri de text. E un text eseistic, argumentativ, unde fac un fel de proză filozofică, care însă la fiecare câteva pagini alternează cu povești biografice, unde în fiecare capitol am un erou al eșecului.”

Dar despre toate acestea cititorii români își vor face o idee odată cu apariția traducerii cărții scrise în engleză și semnate de Costică Brădățan.