De la Rin la Dunăre și înapoi – aventurile unui olandez fascinat de România
De la Rin la Dunăre și înapoi, volum publicat de editura Humanitas, prezintă maturizare intelectuală și profesională, prin intermediul limbii și culturii române, a scriitorului, jurnalistului și traducătorului Jan Willem Bos.
Christine Leșcu, 12.04.2023, 16:17
De la Rin la Dunăre și înapoi, volum publicat de editura Humanitas, prezintă maturizare intelectuală și profesională, prin intermediul limbii și culturii române, a scriitorului, jurnalistului și traducătorului Jan Willem Bos. Devenit în prezent unul dintre cei mai importanți traducători literari din română în neerlandeză, Jan Willem Bos și-a așternut pe hârtie memoriile începând cu primele tatonări ale studiului limbii române și terminând cu momentul actual când este un foarte bun prieten al României și cunoscător profund al realităților românești. Prima întâlnire cu țara noastră s-a produs în 1974, la 20 de ani, episod amintit în detaliu, cu drag, în cartea De la Rin la Dunăre și înapoi, și pe care ni-l povestește acum chiar Jan Willem Bos:
În momentul în care m-am apucat de studiul limbii și culturii române, nu știam mai nimic despre România. Aveam câteva informații sportive și mai auzisem și de unul Nicolae Ceaușescu, dar cam atât. Însă în momentul în care m-am apucat de studiu, am simțit nevoia să mă duc cât se poate de repede în România. Abia după trei luni de studii m-am grăbit cu prima ocazie, fiind vacanța de Paști, să mă duc în România, să văd la fața locului cum arată țara. Și a fost o experiență cel puțin interesantă, nu sută la sută plăcută, dar nici neplăcută. Și m-a convins să îmi continui studiile și după ce m-am legat din ce în ce mai mult de țară și evident, am învățat din ce în ce mai multe. (…) În prima mea vizită în România am stat vreo două săptămâni și jumătate, dar am revenit în vara aceluiași an în care am făcut 20 de ani. A doua oară am stat două luni și jumătate, dintre care o lună la cursurile de vară organizate de Universitatea din București, la Brașov. Și atunci am călătorit prin toată România cu prietenul meu Doru. Am fost în Maramureș, am fost la mare, am fost în Brașov în foarte multe locuri și atunci am cunoscut mai direct realitățile de atunci.
Ulterior, la sfârșitul anilor 1970, Jan Willem Bos a studiat un an academic chiar la Universitatea București, grație unei burse destinată studenților străini care doreau să învețe limba română. În acea perioadă și-a pregătit teza de licență, iar la universitatea bucureșteană avea să revină și între 1982 și 1984 când a fost lector de neerlandeză. Încă din perioada studenției a început să traducă texte românești atât din dorința de a le comunica prietenilor și familiei ce descoperise despre România, cât și din plăcerea de a transpune operele literare dintr-o limbă într-alta. În același timp i-a descoperit pe români și a rămas fascinat de realitățile, deseori contrastante, din România. Contrastele revelate în timpul comunismului nu au dispărut nici azi. Jan Willem Bos:
Aș vrea să dau exemplul cadourilor pe care le-am primit de la poetul Leonid Dimov în momentul în care am plecat din România, în 1979, după acel an petrecut la specializare. Atunci la plecare, domnul Leonid Dimov, cu care eram în relații de prietenie, mi-a dat două cadouri. Mi-a dat o scoarță oltenească mică, care până în ziua de astăzi este pe peretele camerei mele de lucru și un exemplar din revista Era socialistă. Nu a fost nevoie să comenteze. Am înțeles foarte bine existența acestor două Românii: România politică de zi cu zi, cu toate lipsurile, problemele, tensiunile care existau și o Românie, să zicem, eternă totuși, care supraviețuiește în ciuda situației politice de atunci și care, într-adevăr a supraviețuit destul de bine toată perioada comunistă.
De-a lungul timpului Jan Willem Bos a tradus peste 35 de volume (proză, poezie, teatru) din română și a publicat în jur de 150 de articole și zece cărți despre România. Despre preferințele și prieteniile sale literare traducătorul scrie pe larg în cartea De la Rin la Dunăre și înapoi, iar pe o parte din ele ni le împărtășește și acum:
Întotdeauna am citit cu foarte mare plăcere literatură interbelică, dar nu am reușit să găsesc edituri interesate să să publice neapărat pe scriitorii mei preferați. Mai încerc în continuare, cum încerc de foarte mulți ani, Patul lui Procust de Camil Petrescu și, în ciuda faptului că Liviu Rebreanu a fost tradus în Olanda în anii treizeci, cred că merită o nouă traducere pentru faptul că nu a fost tradus din română, a fost tradus din franceză sau prin franceză. Am reușit să public la Editura Pegasus din Amsterdam, Craii de Curtea Veche care a fost o veche ambiție de-a mea și se numără printre cărțile mele preferate de literatură. (…) Epoca tranziției figurează în mod proeminent în literatura română și traduc cu multă plăcere și literatură contemporană, iar ultimele două cărți mi-au apărut în septembrie anul trecut. Este vorba de Jocul celor o sută de frunze de Varujan Vosganian și de Solenoid de Mircea Cărtărescu. Sunt exemple foarte grăitoare. Sper ca în viitorul apropiat să mă apuc și de Theodoros, tot de Cărtărescu, un roman care, fără îndoială, merită tradus în cât mai multe limbi.
