Cupa de la Montpellier
Vasile Alecsandri (1821-1890) a fost una dintre personalitățile marcante ale culturii române în secolul al XIX-lea - poet, dramaturg, creatorul teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, folclorist, om politic, ministru, diplomat
Ion Puican, 18.01.2023, 15:04
Vasile
Alecsandri (1821-1890) a fost una dintre personalitățile marcante ale culturii
române în secolul al XIX-lea – poet, dramaturg, creatorul teatrului românesc și
al literaturii dramatice în România, folclorist, om politic, ministru, diplomat
și membru fondator al Academiei Române. Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, sărbătorită
pe 15 ianuarie, zi care marchează nașterea poetului național Mihai Eminescu
(1850-1889), la Muzeul de Istorie a României (MNIR) a fost deschisă
microexpoziția Cupa de la Montpellier – Primul premiu internațional al
literaturii române. Despre acest eveniment am stat de vorbă cu muzeograful
Nicoleta Konig:
Această cupă a fost primită de Vasile Alecsandri
la un concurs de poezie organizat în 1878. Acest concurs a fost organizat de
Societatea pentru Studiul Limbilor Romane, care a hotărât, în 1875, să
organizeze un concurs cu tema Cântecul latinului la care să participe
reprezentanți ai tuturor limbilor și dialectelor de origine latină. Vasile
Alecsandri a aflat despre acest concurs din presă și a trimis o poezie la
Montpellier, nu neapărat din dorința de a câștiga, precum îi mărturisea
prietenului său Iacob Negruzzi, ci mai ales din dorința de a trimite un
specimen al limbii române care să arate înrudirea limbii noastre cu celelalte
limbi de origine latină. Concursul literar a avut loc în cadrul a ceea ce s-a
numit Fêtes Latines, niște festivități care au avut loc în mai 1878.
Concursul propriu-zis s-a desfășurat la data de 24 mai, în prezența a numeroase
delegații din toată lumea vorbitoare de limbi latine și a numeroși
participanți. Juriul, format din personalități marcante precum Frédéric
Mistral, un cunoscut poet francez, omul de litere spaniol Albert de Quintana,
de asemenea Charles de Tourtoulon, scriitor şi istoric francez, a hotărât în
unanimitate acordarea premiului cel mare lui Vasile Alecsandri pentru poezia sa
Cântecul gintei latine. Vasile Alecsandri nu a putut participa la eveniment
din motive de sănătate, așa că premiul a fost luat de către Frédéric Mistral în
numele său, cu care, de altfel, va și lega ulterior o strânsă prietenie. Vasile
Alecsandri a fost informat că a luat acest premiu dintr-o scrisoare trimisă de
Albert de Quintana și, dacă îmi dați voie să citez, scria: Norocul a fost ca
toate poeziile prezentate la concursul de la Montpellier să fie mai slabe decât
a mea și astfel am ieșit învingător. Cu atât mai bine pentru țară. Nu puțin m-am
bucurat de acest triumf, mai cu seamă că el a contribuit la a redeștepta
simpatiile confraților noștri latini pentru țara noastră.
Nicoleta Konig ne-a dat mai
multe informații despre cum a fost primită poezia lui Vasile Alecsandri în
presa vremii, națională și internațională, și despre obiectul în sine al Cupei
de la Montpellier:
Poezia a fost tradusă în scurt timp în mai multe
limbi, în italiană, în provensală, în spaniolă și ebraică, și a fost publicată
în presa internațională, în ziare precum Risorgimento, în Italia, în Spania,
la Rasa Latina și, desigur, în România, în ziare precum Presa, Viitorul,
Războiul și, de asemenea, în Convorbiri literare. Această cupă a venit în
România, însă un pic mai târziu, și a rămas în posesia familiei Alecsandri până
în 1932, când fiica poetului a decis să o doneze Academiei Române, dat fiind că
tatăl său fusese și unul din membrii fondatori ai Academiei Române și astfel a
ajuns în posesia statului român. Cupa se află în patrimoniul nostru și am
expus-o publicului cu ocazia Zilei Culturii Române și pe această cale invităm
toți ascultătorii să vină să vadă această cupă la Muzeul Național de Istorie a
României. Este un obiect foarte, foarte frumos. Este o cupă cu capac. Pe o
parte are lupoaica cu Romulus și Remus și o inscripție Surge Luce care
înseamnă Înalță-te spre lumină, iar pe partea cealaltă sunt trei embleme,
dintre care una este a Societății pentru studiul limbilor romanice, cu o
inscripție în provensală Suntem ascunși, dar nu suntem morți și, de asemenea,
mai are două inscripții în catalană.