„Comorile haznalelor istorice din București”
Muzeul Municipiului București invită publicul la o expoziție ce descoperă frumosul și poveștile orașului în interiorul locurilor cele mai neașteptate: expoziția „Comorile haznalelor istorice din București” în cadrul sediului de la Casa Filipescu-Cesianu.
Ion Puican, 18.03.2024, 14:15
Muzeul Municipiului București (MMB) invită publicul la o expoziție ce descoperă frumosul și poveștile orașului în interiorul locurilor cele mai neașteptate: expoziția „Comorile haznalelor istorice din București” în cadrul sediului de la Casa Filipescu-Cesianu – o călătorie în trecutul mai puțin cunoscut al capitalei secolelor XVIII – XIX. Termenul de „hazna” este un paradox semantic – provenit din limba turcă unde făcea referire la visterie, în limba română a căpătat înțelesul latinizat pentru latrină sau cloacă. Locul unde se aruncau lucrurile nefolosite, lucrurile stricate, vechiturile sau gunoaiele.
Despre expoziția de la MMB am stat de vorbă cu curatorul acesteia, muzeograful Theodor Ignat:
„Muzeul Municipiului București se deschide în fața publicului, la Casa Filipescu-Cesianu, cu o expoziție mai puțin obișnuită. Este vorba despre rezultatul cercetărilor arheologice întreprinse de arheologii de la muzeu în ultimii ani, când am descoperit câteva contexte care nouă ni s-au părut interesante. Interesante pentru că vorbesc despre o lume ascunsă, subterană, cea a haznale ălora, a foselor septice, dacă vreți. Sunt contexte relevante pentru noi din punct de vedere arheologic, pentru că în aceste complexe închise se găsește o cantitate foarte, foarte mare de materiale, materiale pe care le descoperim, de obicei, întregi, materiale aruncate în trecut, devenite nefolositoare, dar care pentru noi acum spun o poveste interesantă.”
Theodor Ignat ne-a detaliat și locurile în care cercetătorii de la MMB au făcut descoperirile arheologice prezente în cadrul expoziției:
„Am etalat în cadrul acestei expoziții obiecte pe care le-am descoperit în patru dintre cercetările noastre din București: anume cele făcute la Biserica Sfântul Dumitru, obiecte pe care le-am descoperit în zona Cartierului Evreiesc, în apropierea Bisericii Udricani, obiecte pe care le-am descoperit în cadrul cercetărilor arheologice de la Biserica Mavrogheni.”
Cât cunoaștem capitala, orașul București cu poveștile sale?
„Cercetările arheologice pe care le facem în București ne conduc adesea mai degrabă către descoperirea trecutului recent al Capitalei. Vorbim aici despre perioada secolelor XVIII-XIX. Este o perioadă care aparent este bine cunoscută, dar acest bine cunoscut intervine mai degrabă din perspectiva evenimentelor politice majore, a transformărilor mari prin care a trecut Capitala și rareori cunoaștem micile povești ale unei zone. Ori trecutul Bucureștiului se compune și din aceste micro povești.”
Ce fel de obiecte sunt prezentate publicului? Obiecte descoperite în cercetările din Cartierul Evreiesc și în zona Hanului Serafim. Theodor Ignat:
„Vorbim despre recipiente în care odată au fost produse de igienă personală. Mă refer aici la creme, parfumuri, produse greu accesibile populației de rând din București și mai degrabă adresate elitei de la acea vreme.”
Ce descoperiri au fost făcute în cercetările de la Biserica Sfântul Dumitru și Biserica Mavrogheni?
„Cele de la Sfântul Dumitru sunt obiecte de dimensiuni mari, în general ceramică foarte frumos decorată și smălțuită, castroane, boluri largi, tigăi din ceramică smălțuită, toate acestea având în vedere proximitatea Bisericii Sfântul Dumitru. Cel mai probabil spun povestea ospețe lor care se țineau la biserică. … În contrast cu descoperirea de la Biserica Sfântul Dumitru, sunt cele pe care le-am făcut, spre exemplu, la Biserica Mavrogheni, o biserică construită în afara centrului orașului, așadar o biserică de zid de periferie. Obiectele pe care le-am descoperit în haznaua de la Biserica Mavrogheni sunt mai degrabă simple. Sunt vase comune pentru perioada secolului XIX. Este clar un indicator pentru nivelul modest al comunității aflate atunci la marginea Bucureștiului.”
În finalul discuției noastre, Theodor Ignat a ținut să precizeze câteva aspecte legate de termenul de „hazna” privit prin prisma expoziției de la MMB:
„Ironia este că ne-am întors prin această expoziție la termenul inițial de visterie, visterie care de obicei găzduia comori. Asta găsim și noi în aceste contexte adânc săpate în pământ, comori ale trecutului.”
