Caravana teatrală – Cultură’n șură

Marele dramaturg rus Anton Pavlovici Cehov, prin piesa Cerere în căsătorie, a ajuns în luna septembrie în comuna Râu de Mori, județul Hunedoara, mai exact în gospodăria lui Budău, unde a fost găzduit proiectul Cultură'n Șură.

Ion Puican, 20.09.2021, 09:35

Marele dramaturg rus Anton Pavlovici Cehov,
prin piesa Cerere în căsătorie, a ajuns în luna septembrie în comuna Râu de
Mori, județul Hunedoara, mai exact în gospodăria lui Budău,
unde a fost găzduit proiectul Cultură’n Șură. Acest proiect cultural are 9 ani
și își propune să aducă fenomenul teatral, spectacolul de teatru, în locurile
care au acces foarte greu sau chiar deloc la asemenea reprezentații, în fața
publicului din mediul rural. Până acum, peste 50 de comunități rurale au
primit, cel puțin o dată, vizita unei trupe de teatru profesioniste prin acest
proiect. După reprezentația de la Râu de Mori, am stat de vorbă, cu ajutorul direct
al Adinei Popa, Specialist Comunicare la Geoparcul Internațional UNESCO Țara
Hațegului, cu actorii și regizorul piesei, despre cum au fost primiți, despre
reacția publicului din mediu rural și despre proiectul Cultură’n Șură în
general.

Actrița Florentina Năstase ne-a declarat: A fost
foarte frig, dar a fost foarte bine. A fost așa, cum să zic, o ediție mai
intimă puțin, pentru că acustica a fost excelentă, … de-asta a devenit cumva
mai intimă toată povestea. Și de asta foarte plăcută, cumva, ca o conversație.
A fost o reacție foarte bună, o vibrație foarte bună din partea publicului, și
am apreciat foarte mult faptul că, copiii au fost foarte atenți, ne-au
respectat munca și au fost tăcuți în timpul spectacolului. Asta spune mult
despre educația lor. Deci, e o comunitate faină.

George Constantinescu, unul din actorii piesei,
ne-a vorbit despre traseul acestui spectacol și colaborarea cu proiectul Cultură’n
Șură:

Cerere
în căsătorie este spectacolul pe care l-am și produs împreună cu Cultură’n
Șură, Teatrul de Artă și Cultură’n Șură. Ei se plimbă mult mai mult și mult mai
des, cu foarte multe spectacole foarte faine. Pentru acest spectacol, suntem în
al șaptelea an și e foarte frumos – chiar simțim că ne facem treaba, că
utilitatea publică e reală. Că într-adevăr ajungem cu teatrul exact la oamenii
care nu au acces la teatru sau au extrem de greu. Și atunci e minunat de
fiecare dată să vezi oameni de toate vârstele care se bucură, probabil pentru
prima oară în viața lor, sperăm nu și pentru ultima oară în viața lor, de
fenomenul teatral. Se bucură ca un copil care gustă pentru prima oară dintr-o
prăjitură. După ce ai mâncat de zece ori acea prăjitură, te bucuri, dar nu la
fel de tare ca prima oară. Și, da, se simte faptul că oamenii într-adevăr împărtășesc
emoția născută pe scenă. De fiecare dată feedback-ul este foarte frumos, lumea
râde, se amuză, e o comedie.

Cel de-al doilea actor din distribuția piesei,
Valentin Terente, ne-a mărturisit:

Un
spectacol frumos, un public frumos, care a reacționat. Cred că au fost primele
aplauze la scenă deschisă în turneul acessta. Reacțiile sunt firești, și atunci
le primim ca atare. Publicul care vine la teatru știe să reacționeze, percepe
în alt fel gluma sau poanta pe care o vede pe scenă, o procesează altfel. Dar
aici, publicul primește cu sufletul deschis, nu neapărat stă să gândească ca un
public obișnuit de teatru. Dar asta e frumusețea, că primim ceva sincer. Dacă
nu le place, o simțim. În seara asta am simțit că le-a plăcut.

La final am aflat despre nașterea acestei
inițiative culturale de la Victor Olăhuț, regizorul Cererii în căsătorie, dar
şi inițiatorul și managerul proiectului Cultură’n Șură:

Am făcut
un text de-al lui Flavius Lucăcel, Fisura, și m-am gândit, ce-ar fi să-l
jucăm într-un sat? Am o șură la mine la țară, și am zis că, uite, ce loc
potrivit ar fi să susții o reprezentație, un spectacol de teatru. Și am făcut
asta. A fost foarte multă lume. Noi ne așteptam la 50 de spectatori, au fost
vreo 250-300 și am zis că merită făcut. E mai mult decât, cum să zic, mai mult
decât actul în sine la un spectacol de teatru. Se adună lumea pentru altceva
decât biserică sau o nuntă sau înmormântare. Cumva renunță la ei pentru o oră,
atenția lor este concentrată asupra a altceva – ceea ce e foarte important, e
un exercițiu de disciplină pentru comunitate, pentru întreaga comunitate. Și,
în plus, contactul cu ceva din exterior, cu altceva, cu altă lume, cum la fel e
și pentru noi – în fiecare loc în care mergem e, fiecare comunitate având
specificul ei, avem surprize de fiecare dată.