„Automobile, dulcețuri și alte povestiri despre Ploiești”
Pentru Asociația pentru Educație și Dezvoltare Urbană (AEDU), centrată în special, dar nu numai, pe istoria Ploieștiului, celebru centru petrolier din Prahova, 2021 a fost un an important.
Christine Leșcu, 05.01.2022, 15:15
Pentru Asociația pentru Educație și Dezvoltare Urbană (AEDU), centrată în
special, dar nu numai, pe istoria Ploieștiului, celebru centru petrolier din
Prahova, 2021 a fost un an important. Tururi ghidate prin oraș, expoziții și,
mai ales, multe apariții editoriale dintre care amintim Cei pe care i-am uitat.
Represiunea comunistă la Ploiești (1948-1964) și Cârciumi, gloanțe și
palate. 12 istorii ploieștene. Cel din urmă titlu face parte din colecția
Memento, cea cu care a debutat editura Asociației. Iar, spre sfârșitul anului
trecut, a apărut un titlu din această colecție: Automobile, dulcețuri și alte
povestiri despre Ploiești. Ca și în cazul celorlalte cărți din această serie,
este vorba de un volum colectiv ai căror autori, de vârste diferite,
rememorează perioadele trăite în Ploiești.
Istoricul Lucian Vasile, directorul
Asociației pentru Educație și Dezvoltare Urbană, le face o scurtă
descriere acum.: Sunt
15 autori de data aceasta. Ei sunt din Ploiești, din alte orașe din țară, din
străinătate, din Germania și din Italia. E un volum foarte variat în care, cu
siguranță, orice cititor va găsi ceva care să țină de universul său, de epoca
sa preferată sau de locurile pe care le îndrăgește. Majoritatea
au participat la măcar unul dintre titlurile precedente, dar avem și autori noi
precum Livia Dimulescu sau Emilio Cives. De altfel domnul Cives are o poveste
de viață foarte aparte și impresionantă, fiind membru al unei familii italiene
la Ploiești în perioada interbelică și fiind practic forțat să părăsească
România la începutul perioadei comuniste. Pe atunci, cam 10% dintre locuitori erau italieni, francezi, americani,
britanici ori alte etnii în afară de cea majoritară românească.
Volumul
Automobile, dulcețuri și alte povestiri despre Ploiești este centrat pe secolul XX, dar cuprinde și
povești care țin și de perioada interbelică, și de cea comunistă. Este practic
un secol de istorie comprimat în 336 de pagini, continuă Lucian Vasile. Bineînțeles, sunt și povestiri care vor descreți frunțile precum
poveștile despre mașinile din orașul de altădată, în special cele care fuseseră
moștenite de dinainte de război și care erau așa niște prezențe aparte în
orașul din anii 1960-1970. Dar e vorba și despre automobilele cu care generația
părinților mei a crescut, adică automobilele fabricate în perioada comunistă.
Nici cuvântul dulcețuri nu este pus întâmplător în titlu. Sunt câteva
mențiuni și rețete schematice ale dulcețurilor care se făceau în casele
ploieștenilor. Dar sunt și povești mai complicate care nu descrețesc neapărat
frunțile, dar te pun pe gânduri. Și de aici ar fi mai multe de menționat. O să
precizez una singură, cea a lui Letzler Penchaș, unul dintre liderii
comunității evreiești care a ajuns în toate ipostazele: de victimă, de
colaborator, de erou, de personaj
culpabil și așa mai departe. E un exemplu despre cum se poate istoria nedreaptă
te răsucește în tot felul de ipostaze.
