Wael Chebbi din Tunisia

Wael Chebbi vine din Tunisia și este președinte onorific și membru fondator al Comitetului Studenților Francofoni Gaudeamus. A urmat studii de inginerie la Universitatea Politehnică din București și tot aici a urmat și un masterat. În prezent, chiar din acest an, urmează un curs de francofonie și diplomație la Universitatea Jean Moulin din Lyon. Are o activitate bogată legată de francofonie, de parteneriate internaționale, de popularizarea francofoniei și a participat și la organizarea alegerilor legislative și prezidențiale din Tunisia. S-a implicat și în ajutorul pe care România l-a oferit ucrainenilor odată cu începerea războiului, anul trecut în februarie. L-am întrebat cum a început povestea sa românească:

“Bună ziua, mulțumesc mult pentru invitație. Am venit în România în 2014 pentru studii la Universitatea Politehnică din București și am terminat cursuri de inginerie electronică și telecomunicație în limbi străine, iar din 2014 viața mea s-a schimbat. Este o nouă aventură, într-una din cele mai frumoase țări din Europa și din toată lumea.”

Cum ați ajuns să studiați în România? De ce ați ales tocmai Bucureștiul?

„Am căutat o universitate în Europa, iar România a intrat în 2007 în Uniunea Europeană. Eu căutam o diplomă europeană șapte ani mai târziu, adică în 2014. Am căutat unde pot să fac cursuri de inginerie în limba franceză, pentru că pentru noi, tunisienii, este mai simplu să facem cursuri în limba franceză. Am căutat și am scris simplu pe google cea mai bună universitate din România și apoi am văzut ca Politehnica avea un curs foarte interesant. Mulți studenți din țara mea, Tunisia, sau din alte țări ca Maroc sau Algeria, vin să facă cursuri aici, în România. Am zis ok, iar când am venit aici am avut o surpriză. Era puțin diferit, mai frig, nu eram sigur dacă pot să fac ceva. Aici e altă limbă, altă cultură- totul e diferit. Încet- încet m-am implicat în activitatea studenților, am făcut internship la câteva firme cât am fost student și apoi am simțit că sunt între oamenii mei aici. Îmi place mult viața de aici, oamenii de aici, natura de aici, iar acum au trecut nouă ani.”

Acum e acasă pentru dumneavoastră România, București?

„Da, acum când plec în alte țări, când revin, am tot timpul senzația de home sweet home. Simt că sunt în țara mea. Am venit la 20 de ani și acum am aproape 30 de ani, adică au trecut aproape zece ani din cea mai importantă parte din viața mea. O parte din maturitate am petrecut-o în România. Când am terminat Politehnica, profesorul meu a zis: acum nu sunteți doar inginer electronist, sunteți și inginer de viață. Pentru noi, străinii care venim aici este un challenge, e destul de greu la început, dar există multe oportunități aici. Există alte oportunități și în Franța, unde este mai simplu pentru noi, pentru că vorbim limba franceză, avem mai multă idee despre cultura de acolo, iar eu am avut această ocazie. Și în Elveția am avut oportunitatea de a studia, dar în acel moment m-am gândit foarte bine și am decis că nu vreau să fac doar cursuri. Am avut nevoie de o aventură. Când am vorbit cu părinții mei, le-am zis: vreau să plec într-o țară unde nimeni din familia mea nu a fost vreodată. Vreau să văd cum este acolo.”

Și cum descrieți acum părinților, rudelor din Tunisia, prietenilor de acolo România, țara dumneavoastră adoptivă?

„Da, eu le tot spun prietenilor mei că sunt român cu inima. Simt că sunt cu oamenii mei, cu familia mea, că am aici mulți prieteni, probabil că nici în Tunisia nu am atât de mulți ca aici, după aproape zece ani. România acum face parte din personalitatea mea, din proiectul meu de viitor. Am multe idei pentru multe proiecte care sunt deja în curs în antreprenoriat, am un proiect pentru o firmă, am mult planuri și toate sunt în relație cu România.”

Și despre țară ce le povestiți? Despre orașul București? Am citit undeva, scriați într-o postare că este cel mai frumos oraș din lume.

„Da, este frumos nu doar pentru arhitectură, ci și pentru oamenii care sunt aici. Românii sunt cei mai calzi oameni pe care pot să-i găsesc în Europa. Aici familia are sens, familia, prietenii, cunoscuții, toți au un sens. Aici, dacă ești pe stradă și ai nevoie de ajutor, dacă îl ceri unei singure persoane, probabil alte trei vin și vorbesc cu tine. Pentru asta consider că este cea mai frumoasă țară din lume.”

Dar este ceva ce nu vă place aici?

„Am să zic asta pentru că iubesc mult România. Există câteva îmbunătățiri de care are nevoie, printre care probabil cele mai importante ar fi în sistemul de sănătate. Am văzut asta în perioada de covid, România merită un serviciu de sănătate mult mai bun, mai ales că doctorii de aici sunt foarte buni. Avem nevoie de condiții mult mai performante. Și de câțiva kilometri de autostradă avem nevoie, pentru că țara este foarte frumoasă și din păcate nu putem să circulăm rapid. Nu știu, dacă vreau acum să plec la Suceava, e greu. Am mulți prieteni acolo, eu sunt îndrăgostit de Suceava, de partea asta, îmi place mult zona asta din Suceava, e excepțională, nu am mai văzut așa frumusețe, e heaven. Dar, când vreau să plec acolo, e foarte greu. Dacă ar fi fost o autostradă, ar fi fost mai simplu. Cred că doar câțiva kilometri de autostradă o să facă multe schimbări în viața românilor și iubitorilor de România.”