Semnificaţiile vizitei papei Francisc în România

La 20 de ani de la prima vizită a unui suveran pontif într-o ţară majoritar ortodoxă, actualul cap al Bisericii Catolice, papa Francisc a venit în România, într-o vizită care a stat sub semnul unităţii de credinţă creştină. O vizită care a început cu momente de încărcătură diplomatică şi în care suveranul pontif a vorbit despre fraternitatea de sânge de la care se revendică, deopotrivă, catolicismul şi ortodoxia: "Legăturile de credinţă care ne unesc îşi trag originea de la apostoli, martorii celui Înviat, în special de la legătura care îl unea pe Petru de Andrei - care, conform tradiţiei, a adus credinţa pe aceste meleaguri. Au fost chiar fraţi de sânge şi, într-un mod special, prin vărsarea sângelui pentru Domnul. Ei ne amintesc că există o fraternitate de sânge care ne precede şi care, ca un curent tăcut şi dătător de viaţă, n-a încetat niciodată de-a lungul secolelor să ude şi să susţină drumul nostru."

Papa Francis a remarcat, pe de altă parte, progresele pe care România le-a făcut în ultimii 30 de ani de când s-a angajat în construcţia unui proiect democratic, în pofida numeroaselor dificuttăţi şi lipsuri cu care s-a confruntat. Greutatea simbolică a vizitei Papei în România stă în ceea ce acesta a definit drept preţul uman plătit de România pentru a intra în secolul XXI - diaspora şi rolul bisericii pentru a sluji întreaga comunitate, a apreciat la Radio România teologul şi preotul Radu Preda: "E limpede că, în ceea ce priveşte mesajul social şi etic, suprafaţa de contact şi chiar de identificare a valorilor între ortodocşi şi catolici este foarte mare. Papa reprezintă nu doar un vector de imagine într-o persoană, este sinteza unei istorii, care, sigur, are şi pagini mai puţin plăcute în raport cel puţin cu noi, cu ortodocşii. 

Dar una peste alta, în contextul internaţional mondial, este limpede că avem nevoie de o solidaritate intracreştină mai mare decât am dovedit până acum. A subliniat preţul uman pe care noi îl plătim pentru ca România să ajungă în secoul XXI. Iată, sunt milioane de concetăţeni de-ai noştri, fraţi şi surori cum s-a exprimat el foarte bine, care au părăsit ţara lor în care nu şi-au putut, din păcate, vedea visul cu ochii şi care aduc o plus valoare în alte ţări, în primul rând în Italia. Să nu uităm comunitatea noastră din Italia, dacă nu mă înşel, este chiar cea mai numeroasă, urmată apoi de Spania şi abia pe locul III, dacă nu mă înşel, vine Germania. Aşadar, accentul acesta pus pe diaspora." 

Papa Francisc a adus un omagiu sacrificiului fiilor şi fiicelor României care, prin cultura lor, prin patrimoniul valorilor şi al muncii lor, îmbogăţesc ţările în care au emigrat, iar prin roadele eforturilor lor, îşi ajută familiile rămase în patrie. Spre deosebire de vizita pastorală din 1999 a papei Ioan Paul al II-lea, care a avut un caracter primordial ecumenic, beneficiind, pe lângă invitaţia autorităţilor de stat şi de invitaţia Bisericii Ortodoxe Române, Papa Francisc a venit în România la invitaţia preşedintelui şi a Bisericii Catolice din România. Iar prin celebrări liturgice, vizita a fost orientată pastoral, în primul rând, spre credincioşii catolici. 

Călătoria apostolică a Papei Francisc în România a marcat câteva premiere - a durat trei zile, lucru care nu s-a întâmplat în nicio altă țară europeană, timp în care papa i-a vizitat deopotrivă pe toți creștinii catolici în diversitatea lor lingvistică și liturgică, dar și pe cei ortodocși. Ultima zi a vizitei, rezervată Bisericii Greco-Catolice, a fost încărcată de un simbolism aparte - la Blaj, pe Câmpia Libertăţii, Papa a beatificat şapte episcopi greco-catolici, martiri în timpul regimului comunist, care au îndurat suferinţe şi şi-au dat viaţa pentru a se opune unui sistem care a reprimat drepturi fundamentale ale omului, după cum a amintit suveranul pontif. 

Vorbind despre vizita Papei în România, Wilhelm Dancă, decanul Facultăţii de Teologie Romano-Catolică: "În contextul Balcanilor, această întâlnire mi se pare extraordinar de importantă. Pentru că, dacă ne uităm la nord de România, în Ucraina există fracturi, divizări, separări în Biserica Ortodoxă - tendinţe de rupere, de fragmentare a unităţii creştine. Sunt acolo două sau trei, deja, biserici, una ţine de Moscova, una ţine de Constantinopol şi alta nu ţine de nimeni, deci este autonomă. 

De asemenea, în Republica Moldova există două, iarăşi, comunităţi - o mitropolie care ţine de Moscova şi una care ţine de Bucureşti, mai jos de noi, Buiserica Ortodoxă a Bulgariei ţine de Moscova, nu ţine de Constantinopol. Mai jos, Biserica din Republica Macedonia de Nord s-a rupt de Serbia şi vrea să se afilieze Bisericii Ortodoxe din Bulgaria. Vedeţi, sunt aceste tendinţe de reaşezare, de despărţire, de unificare şi singura biserică ce transmite un mesaj de unitate şi de biserică profilată, unitară cumva, este Biserica Ortodoxă din România."

"Am venit în această ţară frumoasă şi primitoare ca pelerin şi frate, pentru a trăi diferite întâlniri. Iar acum mă întorc acasă îmbogăţit, luând cu mine locuri şi momente, dar mai ales chipuri. Chipurile voastre vor da culoare amintirilor mele şi vor fi prezente în rugăciunea mea. Vă mulţumesc şi vă duc cu mine! Iar acum vă binecuvântez, dar mai întâi vă cer o mare favoare: să vă rugaţi pentru mine!', a spus Suveranul Pontif, la finalul vizitei.