Sărbători tradiționale românești

La mulţi ani! Gustul sărbătorilor cu urători, produse tradiționale și miros de sobă atrage și astăzi. Începând din 24 decembrie, casele românilor primesc cu brad împodobit, fie după ultima modă a decoraţiunilor de sărbători, fie, tradiţional, cu mere, nuci şi boabe de fasole uscată.

Trecem în revista câteva obiceiuri practicate în satele românești în perioada Crăciunului și Anului Nou, în zone în care tradiţia este păstrată cu sfinţenie.

Am vorbit întâi cu Pavel Berengea, conducătorul formaţiei Cununiţa, de la Ilva Mare, județul Bistriţa-Năsăud, după prezentarea unui moment de teatru popular la Muzeul naţional al satului "Dimitrie Gusti", din Bucureşti: "Am prezentat  astăzi un obicei de la noi din zonă, Belciugarii sau Jocul caprei, dar Belciugarii se numește din moși-strămoși, unde este o reeditare a obiceiului nostru de iarnă și de vară, pentru că vara ocupația principală a locuitorilor nostri este creșterea oilor care merg la munte, în Munții Rodnei și toamna, după un timp, își aduc aminte de oile noastre și au făcut acest obicei. Merg în ajun de Crăciun pe la casele oamenilor și îi încântă cu acest frumos obicei, care este un obicei străvechi. Este ciobanul care dirijează toată această acțiune și păzește capele, apoi este un urs care vrea să atace caprele, dar sunt apărate de cioban și, bineînțeles, unul care cântă, un fluieraş, acuma noi avem un carinetist, un saxofonist, acuma e mai modern decât fluierul și noi avem acest obicei prezentat în toată țara, dar nu numai și la Paris, peste hotare. Un obicei foarte frumos, apreciat. Apreciat pentru ritmul frumos care îl deosebește de alte jocuri ale caprei din alte zone ale țării și care place,  extraordinar ritmul acesta care se aude de la Belciugatele de la Ilva Mare. Avem 20 de membri ai formației, belciugari şi colindătoare, care de care mai frumoși, îmbrăcaţi frumos în straie bătrânești. Şi ne place să prezentăm și să perpetuăm aceste porturi, tradițiile și obiceiurile." (Capra 13 sec)

La Tulcea, răsună urările cetei de Moşoaie, strigate în ritmuri marcate de zgomotul clopoţeilor stârniţi de mersul săltat al urătorilor, mascaţi cu capete făcute din dovleac pictat, menit să alunge spiritele rele. Vine cu detalii profesor maistru Ion Trandafir, îndrumătorul mai în vârstă al cetei de urători:  "Moşoaiele, în Luncaviţa de Tulcea, au o mare importanţă, începând de la sfântul Neculai şi până la Bobotează, la Luncaviţa sunt tradiţiile luncăviţene, Moşoaiele. Aceste Moşoaie au o costumaţie specifică, care în seara de ajun vesteşte gospodarul şi alungă spiritele rele, să rămână curtea curată, Crăciunul când vine să vină fără spirite rele. Gospodarii, când aud clopotele, atunci au poarta deschisă. Dacă o gazdă nu primeşte o ceată de colindători, atunci nu se simte mulţumită că vine Crăciunul. Vin o ceată, două, trei. Sunt foarte multe cete. Iar la Sărbătoarea Moşoaielor Luncaviţa vin aproape 50, de asta le şi spune Sărbătoarea Moşoaielor."

Şi cum în zonă trăiesc şi mulţi turci şi tătari, de Sărbătoarea Moşoaielor se spune că turcii le primesc pe Moşoaie în case, iar românii fac baclavale.

În Transilvania, pregătirile de Crăciun încep încă de pe 15 noiembrie, dată la care începe Postul Crăciunului. De acum încolo, munca la câmp era încheiată, oamenii nu mai mănâncă deloc carne, iar femeile se întâlnesc la şezători pentru a ţese straiele de sărbătoare. Îmbrăcată tradiţional în straie bogat brodate, Maria Ana Mariş, din zona Clujului ne-a povestit:  "Se colindă de Naşterea Mântuitorului şi avem şi colinde precreştine, Colindatul Junilor, Ceata Junilor şi colindele specifice zonei noastre, că la noi nu se maschează, nu se costumează, se îmbracă doar în costume tradiţionale. Cu mare drag se aşteaptă şi se primesc colindătorii."

De Anul Nou, în gospodăriile tradiţionale, dar chiar şi în oraşe, se păstrează obiceiul cetelor ce merg din casă în casă, respectiv pe străzi, urmând datinile străbune. Sorcova, Pluguşorul, Capra sau umblatul cu Ursul sunt doar câteva dintre cele mai frumoase obiceiuri,  păstrate peste timp.

În satele bucovinene se obişnuieşte ca "mascaţii" să umble într-o ceată, care reuneşte personaje mascate: ursul, capra, căiuţii, cerbii, urâţii, frumoşii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii etc.

Umblatul cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap şi umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roşii. Masca este condusă de un "ursar", însoţită de muzicanţi şi urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul "puiului de urs"). În răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului şi ajutată de un ciomag, masca mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile. Semnificația este purificarea și fertilizarea solului în noul an. Există ipoteza că la originea acestui obicei s-ar afla un cult traco-getic.

În prima zi a noului an, se merge cu "Pluguşorul" şi cu "Sorcova", obiceiuri ce invocă prosperitatea şi belşugul pentru gospodăria celui care primeşte colindătorii. Se spune că cei care nu primesc cetele de colindători, pe timpul sărbătorilor, vor avea necazuri şi sărăcie în anul ce vine.