Puricei domneşti de Buzău

Buzăul se remarcă prin câteva produse cu denumire de origine, fiecare cu o poveste legată de târgurile organizate într-o zonă cu mare trafic comercial, care lega cele trei mari provincii istorice româneşti: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.

Covrigii de Buzău au devenit un brand şi se găsesc ambalaţi la pungi în toate marile magazine din România. În mod tradiţional, covrigii de Buzău erau vânduţi "la şir", adică legaţi cu o sfoară, la uşa brutăriei. Nu sunt mai groşi de un centimetru, sunt rotunzi şi au diametru de numai câţiva centimetri. Se fac din aluat dospit şi sunt copţi în mod tradiţional în cuptoare pe vatră. Se pare că ei au apărut prin 1800 fiind aduşi de negustorii greci care se stabiliseră în zona Buzăului, aceşti covrigi fiind oferiţi în cârciumi împreună cu băutura comandată.  

Există şi două sortimente de cârnaţi specifice zonei Buzăului: babicul de Buzău şi cârnaţii de Pleşcoi. Iniţial, cârnaţii de Pleşcoi erau produşi din carne de oaie, tocată cu barda, amestecată cu seu de oaie şi condimentaţi cu usturoi, cimbru şi busuioc. Acest amestec era pus în maţe subţiri de oaie, după care urma afumarea cârnaţilor. În reţetă a fost introdusă şi carnea de vită, într-o proporţie mai mică decât cea de oaie.

Spre deosebire de cârnaţii de Pleşcoi, babicul de Buzău este preparat carne de porc, probabil o frondă faţă de otomani. Metoda de preparare a babicului este asemănătoare cu cea a cârnaţilor de oaie,  carnea de porc, de obicei pulpă, fiind tocată cu barda. Apoi se pune sare, iar carnea este condimentată cu boia de ardei, şi iute, şi dulce, după care amestecul este pus în maţe mai groase şi se modelează cârnaţii. Sunt lăsaţi la zvântat, apoi la afumat, iar în final la presat, căpătând o formă plată.

În zona Buzăului, aceşti cârnaţii sunt folosiţi şi la pregătirea unor mâncăruri, cum ar fi, spre exemplu, ciorba din babic la care se folosesc multe legume şi felii de cârnat tăiate foarte, foarte subţire.

Tot în zona Buzăului se mai pregătesc aşa-numiţii "puricei domneşti", fiind valorificată mămăliga rămasă de la o masă anterioară, conform reţetei originale. Se poate face o mămăligă, după care aceasta este pusă într-o tigaie cu untură încinsă şi se mărunţeşte. Se mai adaugă brânză sărată de oaie, de asemenea, mărunţită şi rondele de cârnaţi de Pleşcoi, uşor rumeniţi. Compoziţia se omogenizează şi se serveşte cu ceapă roşie, desigur, de Buzău. Mămăliga cu untură se pregătea în mod obişnuit în gospodăria ţărănească de altădată, dar domnului sau boierului nu-i putea da să mănânce doar mămăligă, trebuia să fie acolo o bucată de telemea şi un cârnat. Şi atlfel, mămăliga sfărâmată şi încălzită în untură careia i se spunea puricei a fost ridicată la rangul de "puricei domneşti".