Mobilizare, demobilizare, imobilizare

Chiar şi parţială, mobilizarea anunţată de Putin, a adus războiul în Rusia. Astfel, cei care ar fi fost dispuşi să aclame ideile fostului agent KGB sunt puşi în faţa posibilităţii de a cunoaşte direct realitatea ucigătoare a războiului. Se ajunge astfel dincolo de fumul propagandei şi se descoperă o realitate atroce. "Operaţiunea specială" este, de fapt, un război de agresiune, un atac al Rusiei împotriva unui stat independent, Ucraina. Nimic nu poate justifica un război, nimic şi nimeni nu poate explica de ce Rusia a atacat militar Ucraina. Dacă cineva, mai ales din Rusia, acceptă şi dă dreptate straniilor motive invocate până în prezent, va putea acum, să vină mai aproape de realitatea din teren. Va vedea, cu arma în mână, câtă valoarea au aberaţiile propagandistice. Noii mobilizaţi vor fi cuprinşi, atunci, de demobilizare, sau chiar imobilizare. 

Recenta mobilizare pentru frontul din Ucraina are un efect practic extrem de mic dar un impact de imagine catastrofal. Acţiunile externe ale Uniunii Sovietice, din Afganistan sau Siria, nu au făcut apel la mobilizarea naţională. Deşi urmele acestor acţiuni militare se simţeau profund în societatea sovietică, ele nu erau aduse în discuţia internă, erau trecute la acţiuni internaţionaliste şi trebuiau acceptate. Acum se deschid porţile unei discuţii. O discuţie controlată sub toate formele, dar acum suntem în alte vremuri, alte principii internaţionale se vehiculează fără frontiere. 

Tinerii îşi doresc altceva, nu să meargă pe un front fără scop, izolarea nu mai este posibilă iar autarhii funcţionează fără asigurare. Efectul a fost sesizat imediat, s-a văzut din ceruri. Este vorba de cozile uriaşe la fuga din Rusia, iar zborurile cu acelaşi scop au iluminat cerul Răsăritului. Alţii, mai puţin laşi, au ieşit în stradă, au protestat. Ei nu sunt privilegiaţii regimului, nu au unde să fugă şi nici nu vor să facă asta. Ei nu îl susţin pe Putin şi vor să trăiască în ţara lor. Au fost într-o stare vecină cu indiferenţa dar, acum, perspectiva încorporării pentru războiul din Ucraina îi mobilizează să protesteze. Acest grup creşte pe zi ce trece şi va deveni opoziţia activă şi informată din Rusia. Este prea puţin probabil ca el să aibă şi o eficienţă reală în echilibrul puterii, într-un interval de timp acceptabil. Prea multă eficenţă nu promite decizia emfatică de a mobiliza tineretul combatant pentru a lupta în Ucraina. Aceşti tineri şi-au făurit un alt destin, au învăţat şi au muncit pentru a trăi şi a activa într-o societate democratică, într-o economie concurenţială, unde armata este o meserie, cu plată şi pregătire specială. 

Mobilizarea, fie ea şi parţială, nu are eficienţă şi nici nu poate fi explicată în secolul XXI, când războaiele, chiar şi cele convenţionale, nu se mai duc în tranşee, cu oameni chinuiţi, cu o puşcă în mână, obigaţi să accepte riscul de a-şi pierde viaţa pentru un problemă care putea fi soluţionată şi paşnic. A trimite oamenii în bătaia armelor sofisticate, moderne, arată o desconsiderare a vieţii propriilor cetăţeni, pe care ar fi trebuit să îi apere, dar şi slaba dotare in astfel de arme a forţelor ruse, care ia oamenii cu forţa pentru a deveni "carne de tun". Conceptul este eronat şi criminal. Patria rusă nu este în pericol, devreme ce ea a atacat Ucraina, armatele străine nu stau gata să atace, ci să se apere de Rusia, nimeni nu pofteşte la pământul Federaţiei Ruse, ci Rusia ocupă şi ataşează teritorii de dincolo de graniţele pe care le-a acceptat şi toată lumea le-a recunoscut. Rusia nu se află într-o situaţie disperată, discursurile şi declaraţiile belicoase vin de la Moscova şi nu de la vreun inamic iluzoriu, aruncat pe piaţa informaţiei de propagandă.