Dezintegrare

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a trecut de 200 de zile și se petrec tot felul de lucruri ciudate: un gazoduct explodează sub mare, Putin împlinește 70 de ani, podul ce unea Crimeea de Rusia, care o anexase în 2014, a sărit în aer. Previzibile au fost succesul Ucrainei pe câmpul de luptă deschis de ruși pe teritoriul său și declanșarea mobilizării, fie și parțiale, în Rusia. Chiar și Premiul Nobel pentru pace este normal să meargă la organizații neguvernamentale care luptă împotriva regimurilor de tip dictatorial agresiv. 

Într-un sens larg și cuprinzător, toate acestea semnalează dezintegrarea sistemului care a generat un război de agresiune, cu efecte incredibile asupra relațiilor internaționale. Și există perspective evidente ca această dezintegrare să se ducă departe, în sfere care să afecteze existența chiar a Rusiei, care este o federație. 

Exportul de grâne și alte alimente din Ucraina spre țări din întreaga lume, mai ales din Africa, se ridică la cifre impresionante, dar a fost grav afectat, chiar blocat de acțiunea Rusiei în Marea Neagră. Cele două gazoducte Nord Stream din Baltică leagă Europa de Rusia. Activitatea se redusese masiv, dar acum vulcani subterani de gaz din aceste conducte ies la suprafața mării și se eliberează în atmosferă. 

Cea mai mare centrală nucleară  din Europa se află în Ucraina, la Zaporojie, și de câteva luni este sub controlul armatei ruse invadatoare. Cum aceeași armată a săpat tranșee în câmpul radioactiv de la Cernobîl, ocupat la începutul invaziei, este de așteptat ca tratamentul sensibilelor echipamente nucleare să nu fie unul adecvat. 

În plus, amenințarea nucleară rusească este directă și explicită. Conducerea de la Moscova, în frunte cu președintele și continuând cu oamenii de influență, agită intens amenințarea cu arma nucleară, demonstrând o crasă necunoaștere a impactului acesteia. De decenii armele nucleare nu au folosit decât la un echilibru al forțelor între aceleași două forțe, Uniunea Sovietică de atunci, și restul lumii, democratice, mai ales SUA, Canada și țările vest-europene.  

Fiind un lucrător al KGB, serviciile secrete rusești, actualul lider rus ar trebui să știe că formula nucleară nu prea lasă loc de salvare a vieții pe Pământ. Altfel spus, atacul, răspunsurile și contra-răspunsurile nucleare duc la distrugere totală. Invocarea formulei sinucigașe, ca formulă de succes în război, denotă o mare disperare în rândurile conducerii ruse, referitor la evoluția războiului din Ucraina. Cel mai tare se vede această disperare în decizia de lansare a mobilizării parțiale în Rusia. Deși se vorbea de o simplă "operațiune specială", cu implicare redusă, cu voluntari și profesioniști, cu țeluri generale și confuze, situația din teatrul de război obligă Moscova să apeleze la oamenii obișnuiți. Ori, aceștia sunt chemați la arme doar în caz de pericol maxim pentru Rusia, în primul rând dacă Rusia ar fi fost atacată din afara granițelor și armata profesionistă nu ar mai fi făcut față. 

Războiul contemporan nu se duce cu mulțimi ce mânuiesc puști. A lansa o astfel de formulă demonstrează confuzia din rândul decidenților ruși, a analizei pe care aceștia o pot oferi. Arată și cât prețuiesc liderii viața cetățenilor lor, în Rusia, arată și starea armatei ruse, prost echipată, nepregătită, fără concepții și strategii. De fapt, așa a fost întregul război declanșat de invadarea Ucrainei de către Rusia: fără motiv, fără obiective concrete, pus pe distrugere, fără vreo apreciere pentru viață, cu morți, cât mai mulți morți și de o parte și de alta. 

Prin mobilizare, Moscova aduce războiul în mijlocul societății ruse, îl face o realitate a statului și pune moartea la masă cu orice cetățean din Rusia. Reacția populară la această măsură este departe de imaginile prezentate de propaganda rusă. Dincolo de tinerii, mai degrabă minori, care îl aclamă pe președinte, avem mame care nu își vor copii omorâți în Ucraina și spun clar că Rusia nu a fost atacată de nimeni. Și mai sunt cozile uriașe la ieșirea din Rusia, mai ales a tinerilor ce riscă să fie chemați să moară pentru țară într-o vreme când pentru așa ceva se trăiește.