Culisele spectacolului Wagner

Despre Africa s-a spus mereu că este un continent întreg defavorizat, ieșit din marile curente ale evoluției contemporane. De asemenea, există teama permanentă că această rămânere în urmă va aduce efecte grave pentru întreaga omenire. Cu toate acestea, marile puteri democratice, SUA și țările  Uniunii Europene, desfășoară de mult timp programe umanitare, bine finanțate, pentru a atenua fenomenele dramatice ce se petrec în Africa. Pe de altă parte, marele continent s-a confruntat mereu, pe lângă subdezvoltare și foamete, cu corupția și eșecul unor state mari și foarte populate. Autoritarismul de mână forte, dictatura militară, a cunoscut o creștere explozivă în ultimii trei ani, mai ales în Africa de Vest. Este și zona unde extremismul islamic de tip Al Qaeda sau, mai nou, Daech, și-a mutat epicentrul. Răspunsul autorităților a implicat și forțe speciale franceze și din alte state europene sau chiar americane. În paralel, Rusia se amestecă subversiv în complicata situație din Africa de Vest, promițând o acțiune mai eficientă decât cea de până acum. 

Dacă soluția europeană venea cu toată responsabilitatea democratică, inclusiv cu autorități alese liber, începând cu șeful statului, propunerea rușilor seamănă mai mult cu o acțiune de mercenari. De fapt, asta și este. Dacă vedem peste tot, la susținătorii loviturilor de stat, drapele rusești, soldații nu sunt cei ai Armatei Roșii. Prezența militară rusă în Africa nu are o umbrelă oficială, moscovită, ci îmbracă uniforma unui grup privat, armat, care se conduce după propriile reguli. Celebritatea grupului Wagner a crescut rapid după declanșarea războiului rus împotriva Ucrainei, în care i-a revenit un rol semnificativ. Tot în scurt timp, grupul Wagner, privat dar serios subvenționat de statul rus, a devenit o contrapondere de vitejie și bună organizare la armata rusă oficială, lipsită de mijloace, decizie și determinare. In același timp, liderul enigmatic dar omniprezent al grupului, Prigojin, a căzut în vechea capcană a notorității care îți întunecă judecata și a comis păcatul grav de lezmajestate media. Adică, apărea mai mult și mai pozitiv în media decât șeful absolut de la Moscova. Iar greșeala fatală comisă de Prigojin a fost întoarcetea armele spre autoritățile militate ale Rusiei, armata lui Putin. 

Mulți se întreabă cum de mai este liderul Wagner în viață, dar Rusia are o istorie lungă de martiri politici, nu-i mai trebuie unul. In plus, dacă forțele Wagner din Ucraina sunt sub control, scena africană este tot atât de promițătoare, pe cât este de imprevizibilă. Incertitudinea privind soarta Wagner, cel puțin până la punerea sa sub controlul efectiv al autorităților ruse, face ca grupul de mercenari Wagner să fie apărat, în prezent, de statele africane pe care trebuia să le apere. Si tocmai în această situație care ar fi ridicolă, dacă nu ar avea accente tragice, militarii din Niger înlătură președintele ales democratic, alungă Franța și se laudă cu noua lor opțiune, îndepărtata și inerta Rusie. Explicația ar fi acest grup Wagner, prezentat ca o forță militară de eficiența celor din filmele de duzină. Numai că, fără o situație clară, acolo, în patria-mamă, grupul pare a fi abandonat, lipsit de resurse și ordine clare. La nivel oficial, din sacul de speranțe, așteptări și promisiuni lansate la recentul summit Africa-Rusia de la Sankt-Petersburg, doar elicopterul dăruit de președintele rus celui din Zimbabwe pare a avea ceva șanse să devină realitate. In schimb, cele aproape 50 de state africane nu au reușit nici măcar să îl înduplece pe partenerul rus să lase grânele ucrainene să ajungă la ele, să combată foametea. Și dacă Rusia nu va veni în Africa, decât sub forma unui grup debusolat de mercenari inutili, nici Africa nu va merge în Rusia, decât sub forma resurselor pe care același grup le vânează.