Brâncuși

Marele sculptor Constantin Brâncuși, recunoscut și apreciat în întreaga lume, s-a născut în România, la Hobița, în 1876, la 19 februarie. În 2015, Parlamentul României a decis ca 19 februarie să devină, oficial, Ziua Națională Brâncuși. Cu această ocazie, românii organizează evenimente care evocă personalitatea și opera celebrului sculptor. A fost mereu un spirit viu, plin de imaginație, stăpân pe destinul său.

După studii și un început de activitate artistic, a plecat la Paris, în 1904. Viziunea sa era una modernistă, de mare impact, o nouă sculptură, pe care a reușit să o explice foarte bine, să fie apreciată și să devină celebru destul de repede. S-a detașat de sculptura figurativă și a realizat creații de o uriașă forță expresivă. Timp de cinci decenii a construit o operă care este considerată revoluționară, topind forma și linia pentru sugestia artistică a unei imagini, a unei idei, a unei narațiuni.

A folosit toate materialele în care se sculpta acum o sută de ani, la începutul secolului XX. A modelat lutul și a turnat bronzul, pe care, apoi, l-a șlefuit intens, să pară transparent sau venit din cer. A cioplit lemnul în toți anii săi de activitate, a cioplit și piatra, spre uimirea tuturor. Fie marmură, fie piatră de râu, le-a dat formă de gând și vis, le-a șlefuit și le-a ridicat pe piedestale tot de el create. A contopit nașterea vieții în imaginea Sărutului, a sculptat Zborul și Măiastra, muze și prințese, seria Domnișoarei Pogany.

În 1938, la Târgu Jiu, a ridicat un monument ca un templu al sculpturii sale. Complexul de la Târgu Jiu este dedicat celor căzuți în Primul Război Mondial, cuprinde ”Coloana recunoștinței fără sfârșit”, cunoscută mai ales drept ”Coloana tăcerii”, ”Poarta sărutului”, de fapt un cenotaf pentru tinerii morți în război, Aleea scaunelor, ca niște clepsidre ale trecerii timpului și, aproape de malul răului Jiu, însângerat în 1916, se află ”Masa tăcerii”, cea cu 12 scaune, câți apostoli l-au însoțit pe Iisus.

Brâncuși este considerat creatorul sculpturii moderne, cel care i-a învățat pe oameni să vadă dincolo de forma fizică și să înțeleagă frumusețea gândului. În urmă cu 110 ani, Brâncuși a fost vedeta Armory Show, prima mare expoziție de artă modernă din Statele Unite ale Americii. În turneul lor prin Europa, în care au adunat lucrări de artă modernă, îndrăzneață și revoluționară, reprezentanții artiștilor americani, organizatorii marelui eveniment, au ajuns în primul rând, în atelierul lui Brâncuși de la Paris. A fost începutul unei frumoase povești de iubire între Brâncuși și americanii care îl venerează și acum.

Desigur, ne amintim de celebrul proces referitor la calitatea artistică, și nu industrială, a sculpturii lui Brâncuși, dar dacă îl vom vedea ca pe un abil procedeu de impunere publică, vom înțelege altfel efectele acestui proces. Americanii – artiștii, colecționarii, publicul - l-au apreciat pe Brâncuși și avem acum numeroase opere ale sale în marile muzee și în colecțiile legendare ale Americii. Desigur, nu numai americanii îl apreciază pe artistul născut în Hobița Gorjului, acum aproape un secol și jumătate.

La Paris, atelierul său este prezentat într-o expunere de sticlă, așa cum era el gândit și trăit de Brâncuși. Într-o cameră sunt uneltele sale, cele vechi de când lumea sau aparate obișnuite astăzi și care existau deja pe vremea lui. Într-o alta, sunt ghipsuri, copii și forme incipiente sau variante ale unor lucrări ale sale. Iar în altă sală, mare și înaltă, cu numeroase sculpturi, unde trăiește întreaga lume fantastică a artei sale, cu greu zărești, smerit, într-un colț, patul pe care a trăit și Brâncuși, sculptorul plecat în viață la Hobița și odihnit pe vecie la Paris.