Ayako Funatsu, o japoneză stabilită la București

Ayako Funatsu s-a născut în Japonia, lângă Tokyo, în orașul Yokohama, unde a absolvit liceul. Tot acolo și-a început cariera, lucrând într-o firmă de produse pentru industrie. Pe când avea 25 de ani, a citit în ziarul local o știre despre România. Era în anii '90, când autoritățile de atunci lansau un apel către turiștii din toată lumea să vină să viziteze România, o țară foarte puțin cunoscută, dar foarte interesantă. Ayako nu mai călătorise până atunci singură, iar această vizită în țara noastră i-a schimbat viața. 

A fost timp de două săptămâni prin toate colțurile României, de la Sibiu la Suceava și a cunoscut oameni deosebiți, cu care a ținut legătura. După prima sa excursie în 1995, Ayako a revenit an de an pe meleagurile noastre, până în anul 2000, când s-a mutat definitiv aici. A început colaborarea cu o firmă de turism și a lucrat ca ghid cu grupuri de japonezi, pe care i-a plimbat prin toată România, le-a arătat tot ce are mai frumos și le-a prezentat cu un entuziasm nespus noua ei țară adoptivă:

" Prima dată am venit aici în 1995 cu un rucsac în spate. Aveam 25 de ani atunci și încă nu văzusem până atunci o țară atât de frumoasă și cu oameni atât de prietenoși și de buni la suflet. Oamenii m-au atras și m-am întors în fiecare an după aceea. Cu turiștii japonezi am avut șansa să le fac eu program, prin urmare i-am dus în Bucovina, unde este inima mea și unde trebuie neapărat să duc turiștii. Le-am vorbit despre istoria României, care este foarte interesantă. Pe mine m-a impresionat foarte mult și m-am simțit atrasă de istorie, de limba română, așa încât cred că știu istoria României mai bine decât pe cea a Japoniei. 

Totodată, pe turiștii japonezi i-a impresionat mâncarea, care este foarte asemănătoare cu cea japoneză. Nouă ne place mult mâncarea românească. Aș vrea să subliniez faptul că cel mai mult ne plac oamenii de aici, ospitalitatea lor. Găsim în România ceva ce noi am uitat mai demult. Spre exemplu, dacă vizităm sate, localnicii ne invită ca să ne arate casele lor, iar uneori ne așază la masă, cu bucurie. Și Japonia este o țară foarte frumoasă, iar eu de acolo vin, nu vă pot spune lucruri rele despre țara mea și nici nu îmi trece prin minte ceva negativ despre ea. Dar felul în care tratăm oamenii e ceva ce s-a pierdut în timp. 

Când am ajuns în România, am observat că oamenii ne ajută necondiționat. Deschiderea lor, brațele deschise la maximum sunt lucruri pe care noi le-am uitat deja, iar atunci când ajungem aici ne amintim că în trecut și noi am avut o astfel de atmosferă plăcută. Cred, însă, că mulți oameni din toată lumea au uitat de toate acestea, iar când venim în România cu toții ni le amintim. De fiecare dată când ajungem aici, se simte căldura sufletească. Și zâmbetele oamenilor de aici îmi plac foarte mult."

Ayako a studiat Comunicare și Relații Publice la Facultatea de Vest din Timișoara, apoi a urmat mai multe cursuri internaționale pentru a stăpâni arta de a împacheta hârtia, numită origami. Acum Ayako predă cursuri de origami și are o afacere proprie prin care creează flori de hârtie, combinând tehnica japoneză cu cea americană. S-a specializat în predarea tehnicii origami și colaborează cu succes cu Moara de Hârtie din Comana, unde susține un atelier de origami. În această perioadă, Ayako predă cursuri online.

Tradițiile noastre creștin-ortodoxe au cucerit-o pe Ayako încă de la prima sa călătorie în România, când a vizitat mănăstirea Agapia și câteva mănăstiri din Bucovina. Acum, după 20 de ani de ședere în România, Ayako vorbește românește și exersează în fiecare zi, fiindcă e prima limbă străină pe care a învățat-o și pe care își dorește să o cunoască la perfecție. Cântă romanțe românești, iubește opera lui Eminescu, îi citește pe Creangă și Anton Pann. Se îmbracă în ie românească și respectă sărbătorile noastre. Ayako Funatsu are un vis pe termen lung: își dorește să-și consolideze afacerea, astfel încât aceasta să existe și peste 100 de ani și să ajungă să expună florile de hârtie pe care le creează la Muzeul de Artă al României.

"Chiar acum port o ie și mă simt foarte bine. De fapt, am cinci ii și port câte una în fiecare zi, de luni până vineri și de sărbători. În perioada sărbătorilor nu pot să lipsesc din țară. Mi-am confirmat mie acest lucru de două sau de trei ori, când am plecat în străinătate înainte de Crăciun. Simțeam o lipsă și mi-am dat seama că acolo nu simt sărbătorile și că trebuie neapărat să fiu în România de Crăciun, de Anul Nou și de Paște. 

Este foarte important pentru mine să fiu aici. De fiecare Paște mă duc la biserica mea din Comana și stau la slujbă toată noaptea. Sinceră să fiu, am fost prima oară la o slujbă de Paște în România în 1997 și am stat toată noaptea la biserica din Rădăuți, cred că se numește Ștefan cel Mare. Atunci nu știam de ce trebuie să stăm toată noaptea. Țin minte că era foarte frig, dar nu puteam să intru în biserică pentru că era foarte multă lume. 

După ce m-am mutat aici în anul 2000, încet-încet m-am apropiat de biserică. Am fost și la mănăstirea Gura Humorului, unde am stat trei zile și unde am vorbit cu măicuțele, cu maica stareță și m-am familiarizat cu ortodoxia. În 2015, prietena mea din București, care are o casă la Comana, m-a dus la bisericuța din Comana. De atunci, am început să merg acolo duminică de duminică. Mi-am dat seama că mă simt foarte bine și, chiar dacă nu înțeleg încă sută la sută din ce spune părintele la predică, simt ceva. 

Eu sunt designer, sunt artistă și vreau să creez o artă care încă nu există în lume, dezvoltând ceea ce fac aici, în România. Nu pot uita nici de unde am plecat, folosesc ceva ce am învățat acolo și dezvolt în continuare aici în România. Vreau să fac o artă nouă, acesta este visul meu pentru următorii o sută de ani. Vreau să trăiesc încă cel puțin 50 de ani aici, nu mă gândesc să mă întorc în Japonia. Simt că reușesc să fac ceea ce mi-am propus, dar trebuie să fiu aici, în România, aerul de aici mă inspiră mereu."

Ceea ce se întâmplă în aceste zile în întreaga lume a afectat-o, desigur, și pe Ayako. Ea predă cursuri de origami online și se gândește la noi modele de flori de hârtie pe care le va lansa pe piață atunci când criza va fi trecut. Am rugat-o să transmită un mesaj celor care ne ascultă:

"Vă mulțumesc foarte mult că m-ați ascultat, cu româna mea cu accent de japoneză. Eu cred că în ceea ce ni se întâmplă, poate că se repetă istoria. Am învățat să gândesc tot timpul pozitiv și cred că trecem printr-o perioadă foarte grea, nici eu nu știu cât va dura, nu pot să prevăd. Dar singurul lucru pe care îl pot prevedea este că aveam nevoie de această perioadă. 

Cred că după ce se va termina, nu după o lună sau două, ci mai mult, după ce ne vom reveni, iar acest lucru va cere timp, nu vom reveni la situația de dinainte, ci ne vom dezvolta. Eu sunt de părere că ne așteaptă o altă lume, diferită, mult mai bună, o lume pe care trebuie să o construim. Noi suntem foarte norocoși, fiindcă acum începem să punem bazele unei lumi care nu a existat până acum, avem o șansă să o construim de la zero. Pentru mine e o provocare și de-abia aștept să treacă această perioadă. Va veni și un timp foarte bun pentru toți artiștii, acum vom ieși noi în față. Prevăd un viitor foarte luminos."