Aurelie Niculiță

Aurelie Niculiță vine din Franța, din orașul Grenoble și e specialistă în finanțe. Și-a făcut studiile la Universitatea Evry Val d'Essonne și a obținut o diplomă în piețe financiare și managementul riscului. De-a lungul carierei sale, Aurelie a lucrat la Paris și a ajuns și la Moscova. E pasionată de înot, de lucru manual și proiecte DIY, a cântat într-un cor internațional la Moscova și cântă la pian. Se află de doar patru luni în România, însă, în mod surprinzător, vorbește românește. Care este secretul, aflăm chiar de la ea:

"Pentru mine e o plăcere să vorbesc limba română. Povestea e cam așa: când mi-am făcut studiile universitare în Grenoble, am cunoscut un moldovean din Republica Moldova foarte frumos și m-am îndrăgostit de acest băiat, iar după câțiva ani m-am căsătorit cu el. Când am ajuns în Moldova și mi-am cunoscut familia de acolo și am văzut că e atât de primitoare, cu oameni deștepți și deschiși, am vrut să comunic cu toți cei de acolo. Așa, încetișor, am învățat românește, n-am deschis nicio carte, numai după ureche am învățat și, pentru că îmi doream atât de mult să pot vorbi cu ei, am prins repede limba. Am o familie deosebită, m-au ajutat mult. Noi suntem o familie unită, suntem foarte apropiați și vorbim în fiecare zi cu cei din Moldova și mă bucur foarte mult."  

Aurelie locuiește de puțin timp la București și am rugat-o să ne povestească cum a ajuns aici și care sunt primele ei impresii:

"A apărut o oportunitate pentru soțul meu de a lucra pentru o firmă franceză aici în România, iar eu împreună cu restul familiei am decis să venim aici cu multă bucurie. Pentru mine e foarte interesant, pentru că mi-am dorit de mult să vin să văd cum sunt oamenii, să văd cât de diferiți sunt față de Republica Moldova, fiindcă nu mai fusesem niciodată în România. Eu găsesc că oamenii sunt foarte deștepți, românii au inimă de artiști, cântă frumos, fac lucruri artizanale deosebite și îmi place să trăiesc aici."

Aurelie este o mare iubitoare a muntelui, așadar nu a ratat ocazia de a face câteva excursii în zonele muntoase. Am întrebat-o dacă a apucat să mai viziteze și altceva în România:

"Până acum, în cele patru luni, am ajuns la Brașov, la Sibiu, la Corund, la Turda, iar la 1 Decembrie am fost la Alba Iulia. A fost ca o excursie, fiindcă am avut patru zile libere și a fost o ocazie spontană. Soțul meu a zis "Hai să plecăm!", iar eu am fost de acord. A fost un moment al descoperirilor, deschis, fiindcă nu am planificat nimic. Am plecat la Sibiu și apoi ne-am gândit ce să facem, hai să mergem și acolo, și acolo și am oprit în diferite locuri. A fost atât de frumos și m-am bucurat enorm! Am văzut și munți și orașe. Totul a fost atât de diferit, locurile, oamenii, costumele. Îmi trebuie mai mult timp să explorez aceste locuri, fiindcă observ că în România e multă diversitate, iar pentru mine asta înseamnă bogăție. Am făcut o mulțime de fotografii și mai vreau să vizitez."

Viața a purtat-o pe Aurelie la un moment dat la Moscova, unde a petrecut un an sabatic, alături de soțul ei care se afla acolo cu un proiect de serviciu. Aurelie nu s-a lăsat mai prejos și a pus și ea bazele unui alt proiect, de data aceasta personal. Pentru că, așa cum mărturisește chiar ea, nu poate să stea deoparte, fără să facă ceva util și frumos:

"Acum mă aflu în România de câteva luni și am început să mă gândesc la un alt proiect personal, fiindcă nu pot sta locului. Am reflectat mult la acest lucru. La Moscova, am început un proiect bazat pe lucrul manual, care e foarte important pentru mine, este un fel de meditație. M-am gândit să fac și în România ceva similar, să fac o recalificare profesională și să găsesc ceva care are sens în viața mea. Am ideea unui proiect în care să combin ce îmi place, adică creație manuală, dar dedicat special copiilor cu dificultăți de învățare la școală, cu tulburări specifice de limbaj și de învățare a lexicului, a calculelor, a ortografiei, cu dificultăți de atenție. Este mult de lucru în acest proiect, și eu am fost un astfel de copil și am învățat cum să găsesc niște soluții pentru a mă ajuta singură. Eu vreau să ajut și pe alți copii și am decis să fac acest proiect cu creații manuale pentru copii cu astfel de deficiențe."

Suntem la finalul unui an greu, care a avut multe provocări pentru noi toți. Am întrebat-o pe Aurelie cu ce gânduri încheie 2021 și începe 2022.

"Vreau să urez tuturor sărbători fericite, cu mai puține ecrane și telefoane și mai mult mindfulness, dragoste și momente cu familia."