Agenda aromână
Siptâmâna tricută, gioi 10 mai fu faptă marcarea a 113 an’i di la iradeaua di-tru anulu 1905, sigura la 10 mai pi stilul vecl’iu di calendar. Iradeaua fu dată di Imperiul Otoman tru a cure sinure di stat eara şi arămăn’il’i eara sultan Abdul Hamid doilu, a cure Constantin Belemace l’i ncl’ină şi ună poezie trâ aestu lucru. Decretulu fu dat la câftarea a statului român şi la presiunea a puterilor europeane; fu simnat la 9 mai şi fu publicat la 10 mai.
Hristu Steriu, 09.08.2018, 21:32
Siptâmâna tricută, gioi 10 mai fu faptă marcarea a 113 an’i di la iradeaua di-tru anulu 1905, sigura la 10 mai pi stilul vecl’iu di calendar. Iradeaua fu dată di Imperiul Otoman tru a cure sinure di stat eara şi arămăn’il’i eara sultan Abdul Hamid doilu, a cure Constantin Belemace l’i ncl’ină şi ună poezie trâ aestu lucru. Decretulu fu dat la câftarea a statului român şi la presiunea a puterilor europeane; fu simnat la 9 mai şi fu publicat la 10 mai.
Anulu aestu, di atumţea si feaţiră 113 an’i, fu ţânută unâ slujbă, un Te Deum, la bâsearica di Bucureşti, “Izvurlu a Vindicaril’ei” (Mavrogheni) trâ aduţeare aminte, tru dzuua di 10 mai, gioia di siptâmâna tricută. Fu organizat şi un momentu evocativ la care conferenţiară profesoril’i universitari Nicolae Saramandu, Stoica Lascu şi Adina Berciu Drăghicescu. În continuare si ţânu şi un program artistic susţânut di Eliza Nirlu, George Piştereanu, Vasile Anastase Topa.
La slujba di la bâsearicâ diavasea fu îndreaptâ di Suţata di Cultură acedo-Română, prezidentu actorulu şi reghizor Ion Caramitru.
Liturghisearea pi armâneaşte u ţânu preftul econom purtător di cruţe Gh’iorgh’I Dima cu agiutorulu a psaltului Nicolae Racu, prezidentul a suţatâl’ei di bâsearicâ Agh’iu Andoni di Iezeru a armn’ilor di Constanţa, după cărţâle di bâsearicâ aduse pi armâneaşte di scriitorulu Dina Cuvata şi deadun cu muzicologulu Cogeabaşa di-tru Republica Machedonia.
Cu aform’ia a luştui evenimentu Suţata Agh’iu Andoni di Iezeru apruche unâ câliseare di la Suţata di Cultură Macedo-Română şi di la preşedintile a l’ei domnul Ion Caramitru ta s-l’ia parte la Te Deum şi sâ si avdâ şi grailu armânescu. Eara viniţ embistimen’i di Bucureşti, Constanţa şi hooara Pipera di nângă Bucureşti.
Evenimentul si duse ma largu la Sala Media di la Teatrul Naţional di Bucureşti, iu si ţânu Cenaclul “George Murnu” cumândusit di profeorlu doctor Nicolae Saramandu. Zborulu di dişcl’idire îl ţânu preşedintile a Suţatâl’ei di Culturâ Macedo-Română, Ion Caramitru, care spuse trâ simasia ţi u avu Iradeaua pri-tru care fu priconuscută naţionalitaea română tru Imperiul Otoman. Ţânură conferinţe, aşi cum spusim, profesoril’I doctor Nicolae Saramandu, care zburâ trâ personalităţ armâneşti în cap cu academicianulu George Murnu şi Adina Berciu trâ sculiile româneşti ţi li dişcl’isi România la sud di Dunăre.
Urmă un momentu artisticsusţânut di cântâtoarea Eliza Nirlu, actorulu George iştereanu, cântâtoril’I Vasile Topa, Nelu Bracea şi Tegu Vlahbei.
Ma largu, secretarulu a Suţatâl’ei di Cultură Macedo-Română, Emil Ţârcomnicu, deade plachetile ţi reprezitâ premiile di excelenţâ durusiti la 24 gh’inar 2018 di Suţata “Răsăritul Românesc” di Chişinău trâ activitatea ştiinţifică a profesorilor Adina Berciu, Nicolae Saramandu şi Stoica Lascu.
Tru bitisită fu vernisată, tru incinta a Teatrul Naţional expoziţia Chipuri”/”Prosupe” a tinirâl’ei şi talentatâl’ei pictoriţă Ilinca Ţoţa, momentu tru care particianţâl’I, ţi eara viniţ tru numir mare, avdzârâ c`ntat imnul a arămăn’ilor “Pârinteasca Dimândare”.
***********************
Ligat di Iradeaua di-tru mai 1905 a sultatnului Abdul Hamid doilu, agiumtu tru anulu 29 di domnil’e, cum nâ spune tru un articol istoricul Steliu Lambru, sâ spunem şi Indauă date istoriţe, loate di-tru aestu articol, cama lungu şi di-tru care va cităm selective anumite pasaje. Steliu Lambru nâ informeadzâ că, alidzem, : “Diplomaţia di la Bucureşti si avea implicată activ tru obţânirea a li recunoaştire di cătră statulu otoman a aromân’ilor, mai ahoria pri-tru persoana generalului Alexandru Em. Lahovary.”
“Gestul faptu di sultanulu Abdul Hamid al II-lea prinde să hibă vidzut în cadrul a polimului civil din Macedonia, desfăşurat întră 1904 şi 1908, un polim al tutulor contra a tutulor, bazat pi alianţe conjuncturale şi instabile. Amiciţiile loiale putea să si transformă peste noapte tru duşmănil’i ireductibile şi invers.
Catheună di bandile paramilitare create şi finanţate di Grăţia, Bulgaria, Serbia şi Albania urmărea să ocupe un teritoriu cât mai mare di Macedonia turţească pi care să-l alichească a ţărilor a lor, unăoară ţi criza otomană va duţea la colapsul, câdearea, a Imperiului.”
“Conflictul greco-român îşi avea rădăţin’ile ninca di-tru chirolu a lu Alexandru Ioan Cuza şi a secularizăril’ei a averilor mănăstireşti, iar polimulu civil din Macedonia nu era decât ună prelundzire a lui.
Pi fundalul a violenţilor din Macedonia ascăpate di sum control, România acţionă fermu pi calea diplomatică trâ protejarea a aromân’ilor. Presiun’ile a lu Lahovary va să-şi spună efectile în seara dzuăl’ei di 9 mai, cându Abdul Hamid va emită iradeaua cu următorul text, publicat pi data di 10 mai 1905, data ultimativă până la care România avea somată statulu otoman să acorde drepturi naţionale a aromân’ilor:”
****************************
Va dăm textul a iradeaual’ei:
MAJESTATEA SA IMPERIALĂ SULTANULU, care tru sentimentele a Lui di analtă justiţie şi mutreare părintească trâ popoarele a lui, Îşi tinde ghinefaţerile şi favorurile a Lui asupra a tutulor supuşilor a Lui credincioşi, fără ahuriată di rasă niţe di religiune, luânda în consideraţie suplicele/arigeile supuse, tru chirolu di ma nâpoi, la cicioarile a Tronului Imperial di cătră supuşil’i a Lui Valahi, ghine-voii să ordone ca, în virtutea drepturilor civile, di care el’i si bucură cu tut aţeluşi titlu ca şi alanţâ supuşi nemusulman’i, comunităţâle a lor să desemneadză pi Muhtari conform cu regulamentile în vigoare; ca, după cum si praactică trâ alante comunităţ, membril’i Valahi să hibă isa-isa admişi, după regulă, în consiliile administrative şi ca efcolii să hibă acordate di cătră autorităţâle Imperiale a profesorilor numiţ di cătră dzâsile comunităţ trâ inspectarea şcoalelor a lor şi îndeplinirea formalităţâlor edictate di legile a Imperiului trâ deşchl’iderea a nalilor stabilimente şcolare.
Aestă ordonanţă Imperială fu comunicată a Departamentelor Imperiale respective trâ executarea a l’ei.
România eara apofăsită să m’eargă până la capăt în obţânerea a drepturilor trâ aromâni şi si veade pi spusile a lu Alexandru Em. Lahovary tru amintirile a lui diplomatiţe: nâ aflam aproapea di sărbătoarea noastră naţională, dzuua di 10/23 mai. După cheremonialul în vigoare tru aţel momentu la Constantinopol, tru ahtare oară şi situaţie, Sultanulu, Marile Vizir şi Ministrulu Afacerilor Xeane avea adetea să pitreacă a şefilor de misiun’i felicitările a lor, […]. Aesta mi feaţe să declar a cure care ţi s-eara să mi ascultă că, maca iradeaua si nu eara promulgată până tru dimineaţa a dzuăl’ei di 10 Mai, mi consideram obligat să părăsescu Constantinopolul tra să nu mi ved în situaţia să aprochiu felicitările a unei ţare ţi refuzaa a Româniilei satisfacţiunile aţeale mai leghitime, şi mai ahoria după ofensa ahât de gravă ţi-li si avea adusă.”
(bitisim citatulu)
Cotidianulu Universul publica, pi 17 mai 1905, editorialul Zile însemnate”, care arhiusea cu zboarâle: Treaţim dzâle di mare însemnătate. Totâna măreaţă, dzuua di 10 mai amintăă anulu aestua ună noauă strălucire pri-tru anâkisirea tru cauza fraţâlor a noştri di-tru Machidunie, trâ care România are lumtată ahât chiro.” (încl’is citatulu)
Dzuua di 10 mai poate s-hibă vidzută cu dublă semnificaţie tru ligăturile a statului roman cu Imperiul Otoman, si aminmtă independenţa di stat a li Românie faţă di imperiul a semilunâl’ei tru anu 1877, şi amintarea a iradeauâl’ei trâ Indrepturilea a fraţâlor arămăn’i di la sud di Dunăre, tru anulu 1905.