Prima pagină » Cultură şi adeţ armâneşti » Agenda armânească » Agenda armaneasca

Agenda armaneasca

Un manuscris a scriitorului armân Constantin Constante (1877-1964) fu prezentat siptâm`na tricutâ, viniri, 21 apriliu, la Suţata Culturalâ Armâneascâ, SCA, di Bucureşti. Fu faptâ prezentarea a cartil’ei tipusitâ după aestu manuscris, cu numa “Cum s-asparse Gramostea…”, titlul avânda şi alte dauâ părţâ, după conţânutulu a cartil’ei: “Cum s-asparse Gramostea. Cum s-adră Cruşuva. Armâniada”.

Hristu Steriu, 26.04.2017, 18:35

Constatin Constante (1877-1964) eara crushuvean amintat Skopje (muri Bucureshti). Constante tipusi ma multi cărtsâ ti armânj pi limba românească. Tu bitisita a banăljei ahurhi s-angrăpsească armâneashti. Treili texte tipusiti tora fură angrăpsite tu 1948, 1950 shi 1952. Unu manuscris agiumsi la Matilda Caragiu. Dupâ moartea ali Matildi, aestu manuscris agiumsi la Sutsata Culturală Armânească di Bucureshti tsi lu tipusi la Comptoir aroumain de Paris. Constante apridusi tu limba română poemili tsi li angrăpsi pi armâneashti. Tu carti easte dată şi unâ exetaxe trâ bana a lu Constante.

La pârâstâseari zburâ pareia tsi lucră ti aestâ carti: Cristian Banioti, Alexandru Gica, Shtefan Mitică, Ruxandra Radu, Mirela Biolan Sima, Sorin Anagnoste cum shi Nicolas Trifon (Comptoir aroumain de Paris). Cartea easte işită la Comptoir aroumain de Paris, editată di SCA.

Cartea, ică tripla poemă a lu CC avu ca urneche poezia a lu Nicolae Velo (1882 — 1924) Shana shi ardirea a Gramustil’ei, cunuscua poemâ a lu “Hagi Stergh’iu, celnic mare, cum tru Gramuste-altu nu-are…” Tama aestâ easte tema a protâl’ei parte a cartil’ei a lu CC. A daua parte easte “Cum s-adră Crushuva” (CC, cum spusim, eara crushuvean amintat Scopie, şi mortu apoia, Bucureşti). Cruşuva s-adră tru an’il’i 1770-1780, tru un loc tru munte ţi si dzâţea “La Ploci”., iu armân’il’i vinirâ, cum nâ spune tru versuri CC: “Cu oile, cu cân’il’i, Cu cail’i şi mulările,/ şi prisupra a câtândiil’ei di-tru hârari, eara m’iţl’i ţi nu putea s-imnâ, iar după nâşi imna tiniri şi auşi”. CC spune şi cum s-arse Cruşuva tru 1903, la dzâlile a republicâl’ei di la Ilinden, dzâlile a profetului Ilia, revoluţia di 10 dzâle. Partea a treia a cartil’ei are numa “Armâniada”, care easte încl’inată a lu George Murnu, traducătorulu în limba română a Iliadâl’ei, a lu Homer. “Armâniada easte unâ istrorie a armân’ilor, di cându si adră populu româneascu, şi apoia v’inearea a slavilor şi bulgarilor tru peninsula balcanică, cu marile ţarat Bulgar, şi apoia statulu a fraţâlor Petru şi Asan. Statulu româno-bulgar. CC da tru bitisita a poemâl’ei versurile că fara a noastrâ armâneascâ nu avu tihe sâ-l’i hibâ cântâtor-poet un Dante, ama aestu pidimo si mindui sâ-l facâ el CC, “Aşi cum avurâ Roma şi Elada/ Trâ aţea mine l’i-adrai “Armâniada””.

* * * * *

Goran Puşuticulu nâ informeadzâ tru un email trâ moartea a unui scriitor roman, bun oaspe a armân’ilor, pri-tru aţea că lu agiută pi Dina Cuvata, di Scopia, sâ tipuseascâ tru România, la editura Minerva, volumulu di poezie, di liricâ populară grâmusteană “Carabeu, lăi Carabeu”.

Goran Puşuticulu dzâţe, alidzem:

Tu dzalili di Pashti muri Bucureshti George Balaita, prozator shi romansier clasic a litiraturaljei rumaneasca di aza. Muri tamam cu una dzuua ninti di dzuua di aflari, la ilichia di 82 di-anji.

U dau aesta habari ca fu oaspi a Armanjlor shi-a Machedonjlor, prit poetlu Dina Cuvata. Tu anlu 1985 agiuta ta s-hiba publicata cartea “Carabeu lai Carabeu, lilici dit lirica armaneasca gramustineasca”, alancita la Ed. Minerva, cu un Protuzbor di Hristu Candruveanu. George Balaita eara atumtsea director la Ed. Cartea rumaneasca.” (bitisim alidzearea)

Sâ spunim ndauă zboarâ trâ bana şi activitatea a lu George Bălăiţă

George Bălăiţă (n. 17 aprilie 1935 — d. 16 aprilie 2017) fu un romancier român. Bălăiţă fu unulu di prozatoril’i clasiţ a literaturâlei română contemporană.

Are absolvită Institutulu di Cultură Fizică din Bucureşti (1953-1955). Tutunâoară, absolventu a Facultatilei di Filologhie di Iaşi (1967). Are lucrată ca desenator tehnic, profesor suplinitor şi instructor metodistu. Debut publicistic în revista Luceafărul” (1960). Editorial, debuteadză cu volumulu Călătoria (1964) – proze şcurte tradiţionale […]. Di-tru 1964, easte redactor, apoia redactor-sef adjunctu la ”Ateneu”. Tru 1979 si muută la Bucuresti, ca secretar a Uniunil’ei a Scriitorilor. Di-tru 1980 easte Director a Editurâlei Cartea Românească. Bursier a Universitatilei di-tru Iowa-City (SUA, 1980). Conversânda dispre Ionescu (1966) şi Lucre fapte di-tru noaptea soarelui di lapte (1968), vol. de proze scurte, sunt texte care prefigureadză, pri-tru exploatarea a perceptilei infantilă sau pri-tru tehniţâle di banalizare a absurdului, hiperestezia specifică a romanilor. Lumea tru dauă dzâle (1975) descrie dauă faţe a realului tru unitatea a lor contradictorie, domesticulu şi demoniculu, din punctul di observaţie privilegiat a zigâlei, observare nu di dinclo di existenţă, că tru numa l’ei. Cu Uceniculu/matidălu niascultător (1977), si caftă anâlţarea personajilor tru zona mitului sau măcarim a leghendâlei, pri-tru frecvente referiri la literatură, tradiţii, basme, pri-tru parafraze şi citate încorporate, livrescu, niscâtiori ostentativ (după cum scrie tru Dicţionarulu a Scriitorilor Români, coord. Mircea Zaciu).

Are loată: Premiul a Uniunilei a Scriitorilor (1975); Premiul “Ion Creangă” a Academiilei Română (1977).

* * * * * * *

Sâ spunim îndauă zboarâ şi trâ cartea — romanulu reprezentativ a lu George Bălăiţă, roman pi care Dina Cuvata lu traduse şi lu publică Scopia tru limba machiduneană, romanulu “Lumea tru dauâ dzâle”.

Va s-lom un comentariu di pi internet:

“El — romanulu – nâ aruucă di la arhiusită într-ună sireauâ ţi pare reală şi palpabilă, ama pi care u străbaţ cu ocl’il’i încarfesiţ cătră enigmile şi simbolurile ezoteriţe care pândâxescu piste tot. Ţeale dauă dzâle suntu aţeale care u apreasiră ditotâna imaghinaţia a iniţiaţâlor: sol-stiţiul de iarnă şi solstiţiul de veară. Eale reprezintă şi momentile-cl’eaie a evoluţilei a funcţionarului şi navetistului Antipa, un personaj faptu di dauă fiinţe având comportamente complet diferite: acasă, la Alba, om domestic”, soţ di curună aghâpisitor, înv’isător şi puţân frivol/lişor, respectânda relighios maşi Crăciunulu” din noaptea di 21 andreu; maliţios, aplicat cătră ziafeţ şi gimbuşe, persiflantu, ncucutat, posesor a unor mări energii negative şi a doarâlei a li divinaţie -la Dealu-Ocna, hoara iu lucreadză în timpul solstiţiului de veară, eliberânda, ca funcţionar di stat, certificate di deces.

Ama v’ine şi arada tra s-hibă vâtâmat ca pi haze di un maniac, Anghel, cultivatorulu di cactuşi di la Casa di Apă, tra să l’ia di la el ună imaghinară oglindă mâgh’ipsită, cutie trâ videare, tra sâ si facâ şi el mag….”