Grai poetic tra namuzea ale Stamarie
Hristu Steriu, 10.01.2022, 11:01
Grai poetic tra namuzea ale Stamarie
Ma că si m’eardzim – aşi cum dzâţe şi cum faţe poetlu George Vrană – la cartea a unui altu Gh’iorgh’i, di-tru Gârţie, Gh’iorgh’i Platari-Tzâmă, cartea “Icoane, cruţe şi croniţ făcute di mână”, putem s-aleadzim aţeale ma aleaptile epitete şi spuniri mpline di tim’ie cătră Sâmtă şi Panagh’ia Mamâ a Hristolui. Tru aţea carte a icon’ior, – dupu zboarâle al Gh’iorgh’i Vrana ţi va li lom şi noi – scriitorlu şi eruditlu Gh’iorgh’i Platari al Tzâmă dzâţe:
“Stâ Mâria u vru şi u tińisi ahântu multu târânzitlu di populu a nostru, ţi nu si spune şi nu si descrie, câ u videa daima ca aţea cama dulţea şi cama aprucheata mumâ, trâ aţea şi u decoră (stulisi) cu aţeale cama scumpe şi evlavioase nume! (…)
Tini, Stâ-Mâria aţea Marea,
Tini, Stâ-Mâria Vlaherna,
Tini, Stâ-Mâria Doamna a anghiloru,
Tini, Stâ-Mâria Nandreapta,
Tini, Stâ-Mâria Acupiritoarea a Lumil’ei,
Tini, Stâ-Mâria Dulţea Mumâ,
Tini, Stâ-Mâria Niviştidzâta,
Tini, Stâ-Mâria — floara: roza — trandafila,
Tini, Stâ-Mâria Ampiroańea a Ţerurloru,
Tini, Stâ-Mâria aţea cama Larga di Ţerurli tuti,
Tini, Stâ-Mâria Câlâuza — Odiyitria[14],
bagâ mâna ş-yitripsea nâdiili a noastri.
Thavmile şi tute miracole ţi li faţe Muma Hristolui furâ bâgate di mulţâ scriitori bâsiricheşţâ şi tru cărţâ, pri lângâ aţea că easte mplin Muntile sâmtu Atoslu di a icoanile a l’ei făcătoare di minun’i.
Protile istorisiri a Minun’lor di Muma a Domnului l’ia di si spun ninca di unâoarâ cu crâştinismul. Tru cărţâ eale l’ia di si spun ninca di-tru secolul X, cara s-nu şi di la a daua giumitate a secolului VII, sum numa “Leghenda aurea” (di malâmâ)iică şi “Carmen (poemlu, cânticlu) aureum”. Poate că eale, aşi cum u videm pi Muma a Hristolui tru icoanâ cu m’iclu în braţâ s-aibâ ligâturâ şi cu polimlu ţi s-dzâse contra a icoanilor, iconoclasmul, di pi la 740 pânâ pi la 840. Thavmile ale Mumâ a Domnului, tru numir di 69, furâ adunate şi tipusite la Veneţia tru anlu 1641-1642, aţea Veneţie, iu piste vârâ sutâ şi ţiva di an’i, la 1770, si tipusi şi “Protopiria” (dicţionarlu trigloson cu zboarâ armâneşti) al Teodor Atanasie Cavalioti, di la Academia di Moscopole. Ma amânat, di exemplu tru România, la anlu 1902, thavmile agiumsirâ la numire ma mări, tricurâ di patru sute, fârâ, aţeale 69 di la Veneţia.
Di-tru unâ ahtare cartea aleapsim vârâ 5-6 thavme ligate di numa a l’ei, ale Stâmârie, ama şi di anamea şi tim’ia a l’ei tru alante dauâ relighii paralelele, unâ ma veacl’e, aţea al Moise, şi alantâ ma nauâ, relighia islamicâ.
Thavma numirlu 22, cum easte tru unâ carte, Un uvreu sâpa tru av’in’ea a lui, dupu cum easte arada la av’in’e. Şi, aclo iu sâpa, afla unâ carte, multu veacl’e, scirswâ pi treie limbe, care avea şi aeste zboarâ: “Hristolu va sâ si nascâ di Vigh’inâ trâ ascparea a lumil’ei”. Aestâ carte fu aflatâ tru Ţarigrad (Constantinopole).
Thavma numirlu 25. Mohamed cu alâvdare cătră Maria dzâţea: “Di bârbaţ mulţâ furâ cu tute hărle şi fără niţiunâ cusure, iară di mul’ei maşi unâ fu dip aşi, Muma al Isus.
Thavmile dispri numa ale StâMârie. Numa a l’ei si dzâţe “Ampiratisa” şi “Vişteria a doarâlor”. Ţinţile ghrame di numa Marie au pi aradâ ligaturâ cu ţinţe mul’eri di aţeale cama cu aname di-tru vecl’ul Tetamentu. Litea “M”, dupu “Maria” ică “Miriam” virgh’ina sorâ al Moise şi al Aaron. Litera “A”, dupu Abigail, mul’area al Nabal, aţel ţi cu tim’ie aduţea doarâ al David şi a oamin’lor a lui; dupu moartea al Nabal, Abigail agimuse “ampirâteasâ”. Litera dit mese, easte dupu Rahila mul’earea di muşuteaţâ fârâ mardzinâ tru zâmanea patriarhalâ. Litea “I”, dupu Iudita aţea ţi ascâpă pi uvrei di tirăn’le al Holofern, pi care ea ca mul’are îl vâtâmâ şi ascâpă popului uvreu di unâ mare greaţâ. Liteara “A” dit sone easte dupu Ana, dupu mama a marlii profet Samuil, di-tru Vecl’ul Testamentu.
Ma s-nâ turnăm la stolizma cu care armân’l’i u decoreadzâ pi SrMâria, aţeale muşate hări li lom di-tru poezia “To axion esti” al Gh’iorgh’i Vrană, dupu un versu a laureatlui Nobel di-tru anlu 1979, greclu, ama di farâ armâneascâ, Odiseas Alepoudelis, cunoscut cu numa di scriitor, “nomme de plume”, Ediseas Elitis. Easte doilu armân ţi lo premiul Nobel, dupu Gh’iorgh’ios Seferis, laureat tru anlu 1963. Anlu 1979, al Odiseas Elitis si uidiseaşte cu anlu tru care unâ altâ mare personalitate balcanicâ, beatificatâ cu numa Tereza de Calcutta, eara şi ea laureatâ, cu premiul trâ pace. Numa a l’ei, Boiagiu, şi loclu a l’ei di naştire poate s-nâ arâdâ că eara armânâ, ama nu are niţe unâ importanţâ, di cara ea alumta trâ tutâ lumea tra s-poatâ s-u crâştineadzâ. Numa a l’ei u spunim trâ uidisearea numericâ cu an’l’i al Odiseas, 1979, premierea, 1910 şi 1911 an’l’i di naştire, 1996 Odiseas, la 85 di an’i, şi 1997, ale Mama Tereza, la 87 di an,’i, an’l’i cându tricurâ la bana di daima. Di la Odiseas Elitis, George Vrana lo versurle referitoare la Munţâl’i Pindu şi Atos, ca unâ multu ma imirâ şi creştineascâ înlocuire a plocilor di murminţâ di-tru poezia ca di polim al Costa Belemace, Pârinteasca Dimândare. George Vrana minduiaşte că un himnu lipseaşte s-hibâ cu un ma mare duh ale imireaţâ, cu Hristolu, ca unu zbor poetic încarfesit pi cruţe şi cu Stâmâria, “V’işteria a doarâlor” şi a buneaţâl’ei cu suflit di malâmâ.
S-treaţim la poena polifonicâ, “To axion esti”, al Gh’iorgh’i Vrană, duu versul cunuscut şi mplin di tim’ie, al Odiseas Elitis.
To axion esti!
di George Vrana
Proloyu
Armâname!
io hiu poetlu a tău,
io hiu zborlu a tău
alinatu pi cruţi,
io hiu yilia a tauâ.
Mutrea-mi ahândosu,
ş-bea-mi pân’ di fundu,
harauâ ş-fârmacu,
hiu ti budza a tauâ.
Armâname!
io hiu zborlu a tău
vâtâmatu,
io hiu zborlu a tău
ngrupatu ş-pali nyeatu,
io hiu zborlu a tău
avigl’eatu tu xeani,
misumoartâ hii armâname,
ascultâ-ńi epodha[2]!
I.
“Thimeal’ili a meali suntu munţâl’i
şi populili îl’i poartâ munţâl’i ’ngrici
ş-pri el’i ardi thimsirea
ca unâ lumbardhâ ti niastindzeari,
Thimsiri a popului a meu
ţi-easti numa Pindu şi Athos.”[3]
To axion esti, To axion esti!
Undzeaşti di-alithea
s-grimu
ş-noi deadunu cu Odhysseas Elytis!
Pindulu ş-Athoslu,
Armâtuladzl’i ş-Cruţea
şi-unu ţeru di steali surpatu
ş-pali-nyeatu tu inima a noastrâ.
Tu inimâ lu purtămu Pindulu,
tu inimâ u purtămu ş-Cruţea…
Neguri, neguri vinirâ pristi noi,
ama himu mproşti!
Niazvimtu ş-nimortu
easti cânticlu a nostru ţi va dipunâ
ca unâ arufee, di-tu munţâl’i a suflitlui.
Giońil’i a noştri pali va seaminâ castri.
Tu câmpurili aruvirsati di-aştiptari,
featili a noastri cu perlu di-aruseauâ
va alagâ tu vimtu, cu pâtunili goali,
s-lu hârseascâ loclu,
amărili yalani va li-aumplemu
cu cârăyili a dorlui,
“moi cusiţâ galbinâ, faţa di trandafilâ”
va si-avdâ cu boaţi tu tuti amărili!
“Duri şi-a noastrâ arâvdari!”[4]
Vruta a noastrâ Pârinteascâ Dimândari
s-nâ hibâ alipidarea di blâstemu ş-vluyia,
Hristolu şi Stâ-Mâria.
II.
“Ascultâ:
Cruţea, mutrea-u doamna a noastrâ.
Aestu locu easti aruşitu di sândzili a nostru,
aestu locu ţi l’i-ari hrânitâ strauşil’i a noştri,
aestu locu iu suntu murmintili a loru,
mutrea-u Padridha a Noastrâ.”[5]
Nu vâ ardu tu hicati aesti zboarâ,
ţi Odhiseu Andruţu Veruşiu,
mplinu di yinatea sâmtâ,
l’i-ari dzâsâ a fanariotlui Hypsilantis?
O. şcretâ patridhâ a noastrâ
cumu arâvdaşi s-lu vedz prusvulisitu
tu senatlu di Corinthu, gionili Odhiseu,
cumu arâvdaşi s-lu vedz vâtâmatu,
hil’ilu a tău, aţelu vrutlu?
O. şcretâ patridhâ a noastrâ,
loclu a tău easti mul’eatu
di sândzili a heroiloru,
numa a tauâ easti: curbani,
maşi noi u ştimu aestâ numâ,
maşi noi u-avdzâmu vazea a curbanil’ei,
tu haua a inimâl’ei!
Vlâhiili a noastri di cânticu
li hipsirâ ntrocu ehţrâl’i.
Vrurâ s-ńi-lu zgrumâ cânticlu
şi cânticlu a nostru curâ limpidu
tu vinili a morţâloru ş-tu vinili a yiiloru,
tu vinili a papańiloru
ş-tu vinili a ficiuriţiloru amintaţ ş-niamintaţ.
Nimortu easti cânticlu a nostru…
Memoria a noastrâ si-acl’eamâ:
Machidunia alu Filip şi-alu Alexandru,
Elimblu[6] a muziloru,
Trachia alu Orfeu şi-alu Dhionisiu,
iu si-avdzârâ zboarli armâneşti
“torna, torna, fratre”[7]
tu anlu 587 dupâ Hristo,
Pindulu a heroiloru şi-a cântiţiloru fureşti,
Thessalia alu Ahileea şi-a cânticlui eolicu,
Ipirlu alu Pyrrus şi-a cânticlui polifonicu
cu ńiurizmâ doricâ,
ş-tutâ Elladha: doxa a mintiminil’ei,
patridha a filosofiloru şi-a trayediil’ei.
Pirifańea a noastrâ si-acl’eamâ: Roma,
Roma strâveacl’i alu Remus şi-alu Romulus[8],
Roma a patriciańiloru[9] şi a vestaliloru[10],
Roma a nomotheţiloru[11] şi a imperiului,
Roma alu Vergilius, alu Horatius şi-alu Ovidius[12],
Roma: nicuchira a lumil’ei,
Roma a cruţil’ei,
alu Custandini aţelu Marli, alu Justinian
şi-ali Ayia Sufia.
“Pânâ la astâmâţirea a ta
maşi unâ cali.
Lumi aruvuinda pri Via Egnatia,
ilichiili a tali.”[13]
III.
Via Egnatia — Calea Mari,
Calea a Moartil’ei şi-a-Nyearil’ei,
Calea chirutâ ş-Calea nibitisitâ,
Calea avigl’eatâ di murminti,
pri-u nâ-u-purtăm bana ş-fana.
Cârvăńili a noastri apâryisiti,
putridzârâ di-aştiptari,
cal’il’i ş-mulărili fudzirâ tu-alantâ lumi…
La sinuru, capidańil’i a noştri si-adrarâ ayalmi.
Xeńil’i yinu ş-l’i-adarâ siryeani boea pirifanâ
ş-nâmuzea tâcutâ.
Ti noi, ayalmili a capidańiloru suntu yii
ş-nâ grescu trâ calea niadratâ,
trâ calea nibitisitâ,
trâ calea a suflitlui şi-a inimâl’ei.
Iuţido pri Calea Mari va aflaţ urmi
iu suntu ngrupati yisili a noastri,
doruri vâtâmati, nâdii aleryea
ţi-aşteaptâ yitripseari.
Tini, Stâ-Mâria aţea Marea,
Tini, Stâ-Mâria Vlaherna,
Tini, Stâ-Mâria Doamna a anghiloru,
Tini, Stâ-Mâria Nandreapta,
Tini, Stâ-Mâria Acupiritoarea a Lumil’ei,
Tini, Stâ-Mâria Dulţea Mumâ,
Tini, Stâ-Mâria Niviştidzâta,
Tini, Stâ-Mâria — floara: roza — trandafila,
Tini, Stâ-Mâria Ampiroańea a Ţerurloru,
Tini, Stâ-Mâria aţea cama Larga di Ţerurli tuti,
Tini, Stâ-Mâria Câlâuza — Odiyitria[14],
bagâ mâna ş-yitripsea nâdiili a noastri.
IV.
To axion esti, To axion esti!
Undzeaşti di-alithea
s-grimu di-tu haua a inimâl’ei,
undzeaşti di-alithea si-u pâlâcârsimu
vruta Stâ-Mârie,
ti yitripsirea a pleadziloru,
ti yitripsirea a fraţloru ţi si-avinâ unu pri-alantu,
ti-alipidarea di minciunâ,
ti dada Armânâ,
ţi-u-avigl’e vatra ş-tińia,
ti armâtuladzl’i ţi şi-u chirurâ nâdia,
ti pârmâtefţl’i ţi ş-lu vindurâ suflitlu,
ti nviţaţl’i ţi şi-u alipidarâ fara,
ti picurarl’i dipiraţ ţi li chirurâ oili,
ti aţel’i ţi şi-u chirurâ limba
ş-nu mata si-aduchescu cu strauşil’i,
ti aţel’i ţi xinitipsirâ tu xeani şi-acasâ,
ti Cruţea, ţi eti ntredz u purtămu tu inimâ
şi-ndzeanâ pi flamburâ.
V.
Tu inimâ lu purtămu Pindulu,
tu inimâ u purtămu ş-Cruţea…
Neguri, neguri vinirâ pristi noi,
ama himu mproşti!
Niazvimtu ş-nimortu
easti cânticlu a nostru ţi va dipunâ
ca unâ arufee, di-tu munţâl’i a suflitlui.
Giońil’i a noştri pali va seaminâ castri.
Tu câmpurili aruvirsati di-aştiptari,
featili a noastri cu perlu di-aruseauâ
va alagâ tu vimtu, cu pâtunili goali,
s-lu hârseascâ loclu,
amărili yalani va li-aumplemu
cu cârăyili a dorlui,
“moi cusiţâ galbinâ, faţa di trandafilâ”
va si-avdâ cu boaţi tu tuti amărili!
“Duri şi-a noastrâ arâvdari!”
Vruta a noastrâ Pârinteascâ Dimândari
s-nâ hibâ alipidarea di blâstemu ş-vluyia,
Hristolu şi Stâ-Mâria.
Yioryi Vrana
S-avdzâm tora acordurile musicale di-tru cânticlu al Dini Trandu, “Ave Maria”.