Mularea, luplu şi vulpea / Platâ dupâ cum easti lucurlu
Mularea, luplu şi vulpea
Iancu Ianachieschi-Vlahu — “Limba armâneascâ ti sculia primarâ”, 1997.
Unâ dzuâ cându vulpea imna pritu pâduri, u astâl’ie unâ mulari. Şi, cum nu avea vidzutâ cânoarâ nâ mulari, s-aspâre multu şi fudzi. Cum fudzea ea aşi, na u-astâl’ie luplu. L’i spusi că vidzu unâ didip nauâ pravdâ ş-că nu ştii cum s-cl’iamâ. Atumţea luplu dzâsi:
România Internațional, 18.10.2013, 10:56
Mularea, luplu şi vulpea
Iancu Ianachieschi-Vlahu — “Limba armâneascâ ti sculia primarâ”, 1997.
Unâ dzuâ cându vulpea imna pritu pâduri, u astâl’ie unâ mulari. Şi, cum nu avea vidzutâ cânoarâ nâ mulari, s-aspâre multu şi fudzi. Cum fudzea ea aşi, na u-astâl’ie luplu. L’i spusi că vidzu unâ didip nauâ pravdâ ş-că nu ştii cum s-cl’iamâ. Atumţea luplu dzâsi:
– S-neadzim deadun, s-videm!
– Aşi s-dusirâ la mulari. Ea ş-a luplui âl’i si pârea ciudioasâ. Atumţea vulpea u ntribă mularea cum s-cl’iamâ. A mularea u mutrea vulpea, âl mutrea luplu şi, cum s-aspârea s-nu-âl’i facâ ţiva, apândâsi aşiţi:
– Nu n’i-u ştiu numa a mea di pri minti. Ma maca a sâ ştii s-dghivâseşţâ (s-aledz), mutrea-l ndreptul cicior a meu di dinâpoi, pi nâs scrii.
– O, Dumnidzale, uhtă vulpea, io nu ştiu carti, ma voi sâ ştiu.
– Alasâ-mi, atumţea mini, dzâsi luplu. Io mi achicâsescu tu aţea. Mularea âl’i lu timsi ndreptul cicior di dinâpoi, a guvojdzâli di pi petalâ undzea niheam pi yrami.
– Nu li ved ghini yramili, dzâsi luplu. – Atumţea, yinu ma aproapea, apândâsi mularea, că yramili suntu multu n’iţ.
Luplu vini ş-lu apruche caplu ta s-li veadâ ma ghini yramili pi cicior. A mularea lu-agudi cu ciciorlu ahât sânâtos ţi el câdzu mortu mpadi. Vulpea dinâoarâ fudzi, a pitu cali ş-dzâsi:
– Pânâ ş-nviţatlu nu easti duri mintimen.
Platâ dupâ cum easti lucurlu
Iancu Ianachieschi-Vlahu — “Limba armâneascâ ti sculia primarâ”, 1997.
Ş-eara un om multu mintimen. Aestu om avea trei huzmicheari. Unlu loa dauâ suti di groşi tru-un an, alantu — ţinţi suti, a treilu — unâ n’il’ie. El’i s-âncâcea anamisa di nâşi.
– Ti ţi tini s-l’iai unâ n’il’ie di groşi? Ş-tini eşţâ om, ş-mini escu om.
Aţel ţi loa dauâ suti di groşi ş-el dzâţea:
– Am io ti ţi s-l’iau dauâ suti? Dirmi ş-io escu om ca voi.
Unâoarâ domnul l’i-avdzâ, ama ţiva nu lâ dzâsi, ş-bâgă tu naieti ta sâ s-facâ un experimentu şi aşi s-lâ da tu şteari, s-achicâseascâ singuri cari câţ pâradz faţi.
Ashi, unâ searâ, iarna, el avea oaspiţ. Atumţea, el âl’i dzâţi aţilui huzmichear ţi loa dauâ suti di groşi:
– Adu un cuţur!
Atumţea huzmichearlu adusi un cuţur ş-lu dusi ndreptu la domn-su.
– Iu s-lu bag?
– Ghini, âl’i dzâsi domnul. Bagâ-l aclo ş-armân’i niheamâ aoaţi.
Deapoea âl’i dzâţi alântui huzmichear ţi loa ţinţi suti di groşi.
– Aidi, âl’i dzâţi, adu un cuţur!
El neadzi, aduţi un cuţur şi-l bagâ nanâparti. Ş-a lui âl’i dzâţi sâ sta niheamâ.
Atumţea âl’i dzâţi a treilui huzmichear ţi loa unâ n’il’ie di groşi s-aducâ un cuţur. El l’ia un cuţur, intrâ tu udălu iu şidea oaspiţl’i, veadi că fitil’ili di ţerli suntu tu bitisitâ, li tal’i pi ayun’ii şi deapoea âl bagâ cuţurlu n foc iu âl’i eara loclu.
– E, lâ dzâţi domnul, voi totna vâ ncâceaţ cari cât l’ia ş-câţe unlu l’ia cama, a alantu ma puţân. Vidzut tora cari câţ pâradz faţi. Ninga unâ oarâ s-nu vâ avdu că vâ ncâceaţ!
Ia aşi, mintimenlu om lâ deadi s-ducheascâ cari câţ pâradz faţi.
