In Memoriam Teohar Mihadas (09.11.1918-29.11.1996)
Vruţ ascultători, neaua ţi di ma mulţâ an’i nu para u vidzumu anvâli anlu aestu tutu loclu ş-nă adusi aminti di iern’ili di vâr chiro. Ti aţea tră emisiunea a noastră di ază aleapsim un njc fragmentu dit romanlu a scriitorlui armânu Teohar Mihadash (1918 –1996) “Steaua a cânilui” tsi ishi tru anlu 1991, la Ed, Dacia, ditu Românie, tu cari autorlu u căntă mushuteatsa a chirolui di iarnă, căndu da neauă pisti tut loclu, nispeti di harauă sh-minduiari, di tucheari tu mushuteatsa aratsi a fisiljei ,
Ti Teohar Mihadash iarna easti chirolu a pitrundeariljei tru eternitati, a lunjnărlor vitsini cu amirăriljia a spăstreariljei fără cusure, căndu suflitlu s-dislacseashti di strimtul stranju a truplui tra s-nchisească libir pisti chiro sh-locu ta s-agiungă ună parti dit eternitatea ishishi.
Scrierli al Teohar Mihadas cum ali itsi altui mari scriitor , nu sh-li spun vărnă oară tute sensurle la prota lectură, cătse la năs actsentul cadi ma putsăn pi parmătusearea ishishi sh- ma multu pi zugrăpsearea a nascăntor momenti di mari lirismu, tsi omlu li ăndămuseashti mash una oară tu bana a lui, sh-dit cari iasi ishishi mushuteatsa a banăljei.
Ashi, cădearea a neauăljei agiundze s-hibă ună dealithia amirărilje a ducherlor, tru cari, cu agiutorlu a adutseariljei aminti sh-a măyiilor a ljei fatsi ligătura mistică cu Dumnidzălu tsi li featse tute di pristi loc.
Marea hare di scriitor al Teohar Mihadash nă fatsi s-duchim deadun cu el, tru chirolu ali lectură aesti stări di suflit ămplini di un adiljiat poetic, tsi lă da ună lunjnă măyipsită, ămplină di ună mushuteatsă traghică.
Ia cari suntu ăndauă di minduierli a scriitorlui armân Teohar Mihadash tu chiro di iarnă, un fragmentu dit romanlu ” Steaua a cânilui”.
Tașcu Lala, 12.11.2019, 10:36
Vruţ ascultători, neaua ţi di ma mulţâ an’i nu para u vidzumu anvâli anlu aestu tutu loclu ş-nă adusi aminti di iern’ili di vâr chiro. Ti aţea tră emisiunea a noastră di ază aleapsim un njc fragmentu dit romanlu a scriitorlui armânu Teohar Mihadash (1918 –1996) “Steaua a cânilui” tsi ishi tru anlu 1991, la Ed, Dacia, ditu Românie, tu cari autorlu u căntă mushuteatsa a chirolui di iarnă, căndu da neauă pisti tut loclu, nispeti di harauă sh-minduiari, di tucheari tu mushuteatsa aratsi a fisiljei ,
Ti Teohar Mihadash iarna easti chirolu a pitrundeariljei tru eternitati, a lunjnărlor vitsini cu amirăriljia a spăstreariljei fără cusure, căndu suflitlu s-dislacseashti di strimtul stranju a truplui tra s-nchisească libir pisti chiro sh-locu ta s-agiungă ună parti dit eternitatea ishishi.
Scrierli al Teohar Mihadas cum ali itsi altui mari scriitor , nu sh-li spun vărnă oară tute sensurle la prota lectură, cătse la năs actsentul cadi ma putsăn pi parmătusearea ishishi sh- ma multu pi zugrăpsearea a nascăntor momenti di mari lirismu, tsi omlu li ăndămuseashti mash una oară tu bana a lui, sh-dit cari iasi ishishi mushuteatsa a banăljei.
Ashi, cădearea a neauăljei agiundze s-hibă ună dealithia amirărilje a ducherlor, tru cari, cu agiutorlu a adutseariljei aminti sh-a măyiilor a ljei fatsi ligătura mistică cu Dumnidzălu tsi li featse tute di pristi loc.
Marea hare di scriitor al Teohar Mihadash nă fatsi s-duchim deadun cu el, tru chirolu ali lectură aesti stări di suflit ămplini di un adiljiat poetic, tsi lă da ună lunjnă măyipsită, ămplină di ună mushuteatsă traghică.
Ia cari suntu ăndauă di minduierli a scriitorlui armân Teohar Mihadash tu chiro di iarnă, un fragmentu dit romanlu ” Steaua a cânilui”.
Fragmentu dit romanlu “Steaua a cânilui” di Teohar Mihadas ( 1918-1996)
Apridutsearea: Taşcu Lala
Iarna, cama spusi Toma, easti ti mini chirolu ali eternizari ş-a lun’inărlor viţini cu amirăria a spăstrearil’ei fără cusuri. Muzică ma mari ş-ma pitrunzător ciciurată, tru nai ma ahândoasa ş- fără trup cutie di rezonanţă, nu s-află. Libirarea easti di dip, işearea dit anvârligare: harao fără numă şi anălţare. Durn’eari ma hârioasă tu lumea di didindi , iara nu s-află ş-niţi andamusi ma dulţi ş-ma ascumtă cu tuti aţeali ţi fură tru un chiro ş-cu tuţ aţel’ ţi bânară vârâoară. Tuti stealili s-ascundu diunăoară cu loclu ş-materia tută s-faţi neauă, tu ună turlie di cântari fârâ boţ, anvâlită cu neauă. Hărli ali triţeari didindi dipun imir şi liturghic pisti suflitli a noastri şi ş-află loclu ţi lu avură tru altu chiro ş-tru alti locuri. Pisti niaduchitili ahândin’ âmplini di chisă dit noi, pisti ahândin’li oarbi iu lucreadză puterli a Harlui, dipuni tâcut cânticlu a neauăl’ei ţi aduţi cu ea un somnu imir, iara prosuplu ahântu fuviros di până atumţea a aţilor ahândin’, s-acoapiră cu sumarâslu a l’ertaril’ei. Paradhislu nă easti dat diznou, iara noi nă adunăm cu aţel’ ţi fum tru chirolu ţi tricu. Apala fuviroasă di la porţăli a avinaril’ei şeadi ş-ea tâcută ca vârâ mumie, anvâlită di neauă. Aducheşti adil’atlu al Dumnidză cum si stricoară pisti tut loclu ca un multu hârios şi l’ertător sumarâs. Bâşearea a aţilor ţi âl’ avem chirută di multu agiundzi haraua fârâ mardzină a tuchearil’ei tru Nâs. Paradhislu easti ună amirărie a căderlor niacumtinari di neauă, dinclo di moarti, turnarea tru nimoartea dit cari chiru iţi tor di bană, ţi tora s-aducheaşti maş ca una culendă albă, ciciurarea a unăl’ei isturie dit zâmani, ţi nu mata s-bitiseaşti. Cându da neaua ân’ aduc aminti di mărl’i bârbaţ dit istorie, di marea a lor singurătati, di aţel’ dit istoria a sândzilui a meu, di irniulu tu cari s-trapsiră, di mărli vreri ţi li bânai tru alti băn’, di cari nu mata n’-aduc aminti — una ân’ pari Sumer, altă Troia, tru ună ţitati di pi pădzli analti a Etăl’ei di Mesi, Ninive, ică tru pâdurli dit patridha a mea aţea di dinclo di eti ş- galaxii. — di mini aţel di ahânti ori muritor, aoa, i cari ştie iu, tru alti locuri, iarnă, alătusitor di alithea hymnu a hiinţăl’ei a noastri. Cât părăpunsiţ suntu aţel’ ţi nu ti cunoscu! Cându ahurheşti s-ti spun’ tru tută armâtusearea isihă a hiinţăl’ei a tauă, tru tută nihiinţa a ta ciuciurător cântătoari, cum fug dit udadzl’i a bănăl’ei tuţ glarl’ a l’ei, ca guzgan’l’i atunţea cându duchescu că va s-neacă cărayea. Tini neauă hii nicarea tu ahândin’li hymniţi di pisti alanti cipiti. Nu mata hiinda el işişi, suflitlu a nostru agiundzi s-hibă işişi eternitatea, ună faţă tricătoari a aiştei. Nu mata armâni altu ţiva di noi, maş stran’ili alăgânda după aumbrili ţi earam unăoară, ca zăvonlu după ună ânveastă noauă dit cari armasi maş aduţearea aminti. ……………………………………………………………………………………
… duhlu dit mini, cari nu ş-află niţi isihie, niţi ampăcari ş-cari ştie ţi easti irniulu alithea — nu aestu ali Sahară, ama aţel a niânduplicatului nisomnu- ş-lu află somnul maş atumţea cându, tru urdinărli a meali, agiungu tru locurli iu da neauă. Şi intrânda tru lumea a lor mâyipsită n’-aduc aminti…Intru diznou tru mitiryiulu a ficiuramil’ei, cu aţeali cântiţi di ciudie a l’ei cari s-pârea că si stricoară dit işişi inima pliguită a Hristolui ândreptru tru inimili a noastri spăstriti. Atumţea, tru măyia a aţilor lumi ca dit pârmithi — ţi maş cădearea a neauăl’ei li aduţi nâpoi tru fantazia a noastră — maş atumţea cându nafoară da neaua ca tru un trap, eali s-amintă dit hiinţăli singuri, ca nâscânţ druiz tru mesea a pâdurilor, ică pi câmpuri şi atumţea ţă yini tru minti aţea ţi nu mata easti, aţel, ică aţea ţi nu mata easti…
Amintu diznou dimensiunea a feericlui ş-duchescu că dealithea duhlu a meu fu suflat tru mini di Duhlu Aţel Marli şi ândreg cu agiutorlu aduţearil’ei aminti ş-a măyiilor a l’ei ligătura mistică, lun’inoasă, feerică şi muscuvulsită cântător cu Prinţipiul dit cari azvoami creaţiunea. Chiro a mutritilor cătră nuntru, “iarna, chiro a artăl’ei sirină, limbida iarnă”. Limbidzămea ca di Paradhis, spăstrită, fără picat, dzâţi poetlu, cându ti neţ ayalea şi lun’inos tru haraua fârâ mărdzin’ ţi ari tru ea cântic şi discântic, ca di muscuvulseri albi ş-albi lun’inări.
Cădearea a neauălei easti amirăria a pitrundeariei didindi, cându him iara ficiuriţ şi ciudiili s-fac ca dinitea a ocl’ilor di ficiuriţ. Cându ahurheaşti s-da neauă, maxus pisti locurli irinii — faţa a loclui âmplină di sufri ca prosuplu a Harlui şi trăn’ipsită, s-alâxeaşti.
Atumţea da neauă canda pisti prosuplu a Hristolui, canda loclu tut easti truplu şi prosuplu a Lui, iara uranoulu âmplin di isiha cântari albă s-pari că easti mărtirisirea a lui fârâ bitisită.
Sectia Armânească
Autor: Taşcu Lala
