Ascultaţ RRI!

Ascultă Radio România Internațional Live

Gavranlu – di Edgar Allan Poe (armâneaşti di Toma Enache)

Gavranlu – di Edgar Allan Poe (armâneaşti di Toma Enache)
Gavranlu – di Edgar Allan Poe (armâneaşti di Toma Enache)

, 19.06.2013, 15:17





Corbul di Edgar Allan Poe



Gavranlu armâneaşti Toma Enache



Tu una şcretă laie noapti , arâmas mutream nă carti

Minduiam la anveţlu vecl’i ţi a lui noimâ fu ta s-chiară

Mi-ancl’inam: ş-avdu cicâtea, tu uşi arada că bâtea;

“Vărnu oaspi” -dzăcu- “triţea, s-agudi di uşi afoară

Vărnu oaspi vru ta s-intră, mizi ciucuti nafoară”.

“S-nu mi-aspar toradioară”.



Mea ţănu minti că era, tu Andreu ţângrimi s-fâţea

Pirili tu ugeag zghilea şi chilimea u-aumbrară;

Aştiptam dzua multu vrutâ ,cărţâli niheam s-agiutâ

S-aflu Lenora chirutâ. Steaua-n ţer Lenor fu s-chiară

S-anghilii u haidipsescu; Lenor numa nu-ari s-chiară

Ma aclo, aoa văroară.



Scretsâl’i di pirdadz aroşi di mitasi şi lâhtâroşi

Mi astâl’iara pân di oasi , inima n’i-iu aspâreară;

Frica s-asgunescu ma ghini dzăşu aşe nâpoi ti mini:

“I, văr oaspi-n casa yini; tu uşi i-di-ahăntă oară

Caftâ amânatlu oaspi ugeag di ahăntă oară”.

“S-nu mi-aspar toradioară”.



Loai curai cama cu silâ cătă uşi fără n’ilâ;

“Domnule” grii “vahi doamna s-mi l’irtats şidzut nafoară”

“Mi-ancl’inam; ş-avdzai ciucutit,cum eram ca adurn’it

Vahi mizi voi ciucutit, nu acăţai ta s-bagu oară

dzaş că i var agudit”; Dishcl’id uşa ş-bagu oară:

“Nâ scutidi ca vărnoară”.



Di ciudii ş-aspâreari,mutrii tu scutidea mari

Anyisam yisi ţi tu yis alţă oamin’i nu-anyisară.

Isihie văr ici nu grea şi scutidea şi ea tâţea;

Maş unu zbor io grii atumţea: “Lenor!” – s-avdză prit zboară-

Airlu n’i-apândisi tut “Lenor”; ân’i turna a meali zboară.

Maş zboară fură afoară.



Tu udă mi aveam turnată, heavra mi-avea acâţată

S-ahurhi nâpoi ta s-bată, ma salami ş-cama troară.

“Siyura s-avdi cum bati, tu firidă pi canati

Vrea sa ştiu ţi ari câbati, vrea s-dizleg ciudia troară

S-inima vrea ta sâ-ştie; va s-vedu tu aestă oară”:

“Vimtu bati ca vărnoară”.



Dau canatea dinaparti ş-vedu nâ aripă cum bati

S-intră cum amirălu, un gavran lai dit eta di altâoară

Ni bună dzua vrea s-dzacă,ni cl’inăciuni ici s-facă

Pirifan acaţă s-treacă, cătă ayalmâ diunoară

Pi ayalma ali Antini, pi ea şidzu diunăoară.

S-sta ca glar toradioară.



Mutrita laie şi sertă an’i si parea multu pseftă

Ma sumarâşi di anvirinari; -“Lai gavran di altoară”-

“Ti cara nu ai cârântari,siyura nu hii ti arcari”

“Ti-amintaş dit chisâ s-pari, ama ţi numa-ţ bâgară

Tu cratlu di pisa Pluton, ţi numa laie-ţ bâgară?”

El apândisi:”Vărnoară”.



Pi şcreta âl’i du apandisea; ni hazi ş-ici nu s-uidisea

Ma chitrusii căndu avdzâi,un gavran s-dzăcă zboară.

Nu s-ari avdzată ici iuva, bana di om sâ ştea ţiva

Că pul’i, prici i altuţiva, s-intrâ tu udă aşetsi troară

Pi ayalma ali Antini sâ şeadă ahăntu troară

Si s-aibă numa: “vărnoară”.



Ma gavranlu ca limnusit, unu zbor aleapsi minduit

Tuş canda tu aţel zbor cripări ş-suflit s-adunară.

Maş unu zbor vru ta sâ spună, vără peană ici nu mină;

Căndu un zbor a-meu asună:”Căţ soţ avui tuţ s-chiară?

Aşe ş-el; va s-fugă cum nădiili vecl’i arada azbuirară”.

Gavranlu dzaţi – “Vărnoară”.



Mi lâhtârsi estă ciudie, zborlu cu mintiminie

Dzăc: “vahi maş aistu zboru aleadzi di alti zboară;

Lu-anviţă nicuchirlu cari avu văr blâstemu mari

Si di-ahăntă jali s-pari, vrură vahi ş-dol’ii cântară

Cântic ţi maş un iho avea, idyiul iho dol’i cântară”:

“Văroară, lele, vărnoară!”



Sumarâşi di-ahantă jali ş-trapşu troară altă cali;

Dinintea ali uşi pi fotel yisli caplu n’i-angrupară.

Minduiam s-acaţ tu pringă, pul’iu lai ca vără strigă

Câftam mintea su dishcl’idă gavranlu di altăoară

Ti va s-dzăcă şcretu, strâmbu, căndu spuni esti zboară:

“Văroara, Cra! Vărnoară”.



Gavranlu cu a lui mutrită pân tu suflit mi avea friptă

Iuva iuva nu-n’i tâcânea ţi vrea spună ţeali zboară?

Mut aşe an’i bâteam caplu ţi s-aibă tu minti draclu;

S-arihati n’i-alas caplu, pi fotelu iu s-virsară-

Lun’in’li ali lambi -, iu caplu feata ţea ambară

Nu va lu aştearnă, vărnoară.



Airlu l’ia s-alâxeaşti nâ n’iurizmâ lu minteaşti

Câţe candilili tu ţer anghilii li ligânară.

“Mârate” -bâgai io boaţi- “Dumidză tea ţâ pitreaţi

Yitrii s-bei nacă ţâ treaţi caimolu ti Lenor ma troară”

“Bea su-agârşeşti Lenor, bea sâ-tă fugâ dorlu troară!”

Dzăsi gavranlu – “Vărnoară”.



“Semn arău”, “vombir” io grii – “Cubil’ii”- “gavran i-ţi s-hii”

“Dheavulu ică tufanea pi aistu meal ti arcară?”

“Tu aistu udă ţi suschiră ţi şcretu şi pondu s-deapiră

Iu lâhtarea-i-nicuchiră; ti pâlâcărsescu dză troară

S-află Iudeea yitria? Dză maş u-aflu dză ma troară?”

Dzaţi gavranlu – “Vărnoară”.



“Semn arău”, “vombir”-io grii- “Cubil’i”- “gavran i-ţi s-hii”

“Pi ţerlu ţi-i supra, pi Dumidzălu vrut; dză troară

Tu Paradis ţi-i naparti, su-stringu tu braţă s-poati,

Feata steauă ţi-i aparti, tu ţer sâmtsâl’i u-aflară

Di ăl’i grescu tora Lenor; va u-stringu tu braţă vloară !?”

Dzăsi gavranlu – “Vărnoară”.



“Tel dit soni s-hibă zborlu”. “Fudz tu chisă ţâ-i laolu”.

“Tufanea ca blâstem s-ti ducă, tel cu un cicior s-ti chiară

S-nu-arâmănă peană scretă di minciuna tauă pseftă;

Singur vream ta s-hiu nâ etă”.”Fudz di aoa tu aistă oară”.

“L’iats dit cheptu-a-meu dintana, zverca l’iaţ tu-aistă oară”.

Dzasi gavranlu -“Vărnoară”.



Di-atumţea lailu gavran sta, supra di uşi ş-tora sta

Niminat pi-ayalma ali Antini; I-si-aprindu troară

Ocl’i di demun ţi au turbată ş-aumbra lui arcată

Câdzu dit lambă virsată, pi chilimi damcă s-moară

Suflitlu n’i-iu lu-acâţară, damca şcretă va s-lu moară

Ti daima ş-ti vărnoară!

____________

The Raven

Edgar Allan Poe

[First published in 1845]


Once upon a midnight dreary, while I pondered weak and weary,

Over many a quaint and curious volume of forgotten lore,

While I nodded, nearly napping, suddenly there came a tapping,

As of some one gently rapping, rapping at my chamber door.

`Tis some visitor, I muttered, `tapping at my chamber door –

Only this, and nothing more.



Ah, distinctly I remember it was in the bleak December,

And each separate dying ember wrought its ghost upon the floor.

Eagerly I wished the morrow; – vainly I had sought to borrow

From my books surcease of sorrow – sorrow for the lost Lenore –

For the rare and radiant maiden whom the angels named Lenore –

Nameless here for evermore.



And the silken sad uncertain rustling of each purple curtain

Thrilled me – filled me with fantastic terrors never felt before;

So that now, to still the beating of my heart, I stood repeating

`Tis some visitor entreating entrance at my chamber door –

Some late visitor entreating entrance at my chamber door; –

This it is, and nothing more,



Presently my soul grew stronger; hesitating then no longer,

`Sir, said I, `or Madam, truly your forgiveness I implore;

But the fact is I was napping, and so gently you came rapping,

And so faintly you came tapping, tapping at my chamber door,

That I scarce was sure I heard you – here I opened wide the door; –

Darkness there, and nothing more.



Deep into that darkness peering, long I stood there wondering, fearing,

Doubting, dreaming dreams no mortal ever dared to dream before;

But the silence was unbroken, and the darkness gave no token,

And the only word there spoken was the whispered word, `Lenore!

This I whispered, and an echo murmured back the word,

Lenore!



Merely this and nothing more.

Back into the chamber turning, all my soul within me burning,

Soon again I heard a tapping somewhat louder than before.

`Surely, said I, `surely that is something at my window lattice;

Let me see then, what thereat is, and this mystery explore –

Let my heart be still a moment and this mystery explore; –

Tis the wind and nothing more!



Open here I flung the shutter, when, with many a flirt and flutter,

In there stepped a stately raven of the saintly days of yore.

Not the least obeisance made he; not a minute stopped or stayed he;

But, with mien of lord or lady, perched above my chamber door –

Perched upon a bust of Pallas just above my chamber door –

Perched, and sat, and nothing more.



Then this ebony bird beguiling my sad fancy into smiling,

By the grave and stern decorum of the countenance it wore,

`Though thy crest be shorn and shaven, thou, I said, `art sure no craven.

Ghastly grim and ancient raven wandering from the nightly shore –

Tell me what thy lordly name is on the Nights Plutonian shore!

Quoth the raven, `Nevermore.



Much I marvelled this ungainly fowl to hear discourse so plainly,

Though its answer little meaning – little relevancy bore;

For we cannot help agreeing that no living human being

Ever yet was blessed with seeing bird above his chamber door –

Bird or beast above the sculptured bust above his chamber door,

With such name as `Nevermore.



But the raven, sitting lonely on the placid bust, spoke only,

That one word, as if his soul in that one word he did outpour.

Nothing further then he uttered – not a feather then he fluttered –

Till I scarcely more than muttered `Other friends have flown before –

On the morrow he will leave me, as my hopes have flown before.

Then the bird said, `Nevermore.



Startled at the stillness broken by reply so aptly spoken

Doubtless, said I, `what it utters is its only stock and store,

Caught from some unhappy master whom unmerciful disaster

Followed fast and followed faster till his songs one burden bore –

Till the dirges of his hope that melancholy burden bore

Of “Never-nevermore.”



But the raven still beguiling all my sad soul into smiling,

Straight I wheeled a cushioned seat in front of bird and bust and door;

Then, upon the velvet sinking, I betook myself to linking

Fancy unto fancy, thinking what this ominous bird of yore –

What this grim, ungainly, ghastly, gaunt, and ominous bird of yore

Meant in croaking `Nevermore.



This I sat engaged in guessing, but no syllable expressing

To the fowl whose fiery eyes now burned into my bosoms core;

This and more I sat divining, with my head at ease reclining

On the cushions velvet lining that the lamp-light gloated oer,

But whose velvet violet lining with the lamp-light gloating oer,

She shall press, ah, nevermore!



Then, methought, the air grew denser, perfumed from an unseen censer

Swung by Seraphim whose foot-falls tinkled on the tufted floor.

`Wretch, I cried, `thy God hath lent thee – by these angels he has sent thee

Respite – respite and nepenthe from thy memories of Lenore!

Quaff, oh quaff this kind nepenthe, and forget this lost Lenore!

Quoth the raven, `Nevermore.



`Prophet! said I, `thing of evil! – prophet still, if bird or devil! –

Whether tempter sent, or whether tempest tossed thee here ashore,

Desolate yet all undaunted, on this desert land enchanted –

On this home by horror haunted – tell me truly, I implore –

Is there – is there balm in Gilead? – tell me – tell me, I implore!

Quoth the raven, `Nevermore.



`Prophet! said I, `thing of evil! – prophet still, if bird or devil!

By that Heaven that bends above us – by that God we both adore –

Tell this soul with sorrow laden if, within the distant Aidenn,

It shall clasp a sainted maiden whom the angels named Lenore –

Clasp a rare and radiant maiden, whom the angels named Lenore?

Quoth the raven, `Nevermore.



`Be that word our sign of parting, bird or fiend! I shrieked upstarting –

`Get thee back into the tempest and the Nights Plutonian shore!

Leave no black plume as a token of that lie thy soul hath spoken!

Leave my loneliness unbroken! – quit the bust above my door!

Take thy beak from out my heart, and take thy form from off my door!

Quoth the raven, `Nevermore.



And the raven, never flitting, still is sitting, still is sitting

On the pallid bust of Pallas just above my chamber door;

And his eyes have all the seeming of a demons that is dreaming,

And the lamp-light oer him streaming throws his shadow on the floor;

And my soul from out that shadow that lies floating on the floor

Shall be lifted – nevermore!



Aveţ ma-nghios şi varianta audio a “Gavranlui” di Edgar Allan Poe (pi armâneaşti – Toma Enache)


Scriitori armân'i Wednesday, 25 September 2024

Mihali Nicolescu (1835-1865)

Mihali Nicolescu (1835-1865) S-amintă tu anlu 1835 tu hoara Magarova, ninga Bituli. Anda eara di 10 añi armasi fârâ di pârințâ ș-fu loat di...

Mihali Nicolescu (1835-1865)
Scriitori armân'i Thursday, 22 February 2024

MIHAIL G. BOIAGI (03.02.1780 – 1828)

MIHAIL G. BOIAGI easti unlu di proţl’ii gramaticean’i tu Balcan. Nu-avemu multi hâbãri trâ bana alu Boiagi. Stimu câ s-amintã Budapesta, tu...

MIHAIL G. BOIAGI (03.02.1780 – 1828)
MIHAIL G. BOIAGI (03.02.1780 – 1828)
Scriitori armân'i Thursday, 02 February 2023

MIHAIL G. BOIAGI (03.02.1780 – 1828)

MIHAIL G. BOIAGI easti unlu di proţl’ii gramaticean’i tu Balcan. Nu-avemu multi hâbãri trâ bana alu Boiagi. Stimu câ s-amintã Budapesta, tu...

MIHAIL G. BOIAGI (03.02.1780 – 1828)
Scriitorlu Cola Fudulea
Scriitori armân'i Tuesday, 04 January 2022

Scriitorlu Cola Fudulea

Masti zuyrâpsiti di prof.dr. Maria Pariza, prof.dr. Mariana Bara şi poeta Kira Iorgoveanu Mantsu: Dit CALEIDOSCOP AROMAN...

Scriitorlu Cola Fudulea
Scriitori armân'i Tuesday, 08 December 2020

In Memoriam ATANASIE NASTA (2.11.1912 – 23.12.1996)

Avocatlu Atanasie Nasta, ţi purta di n’ic unâ pleagâ tru suflit faptâ di chirearea a paradhislui a locurloru armâneşti ditu Pindu, mindui ca...

In Memoriam ATANASIE NASTA (2.11.1912 – 23.12.1996)
Scriitori armân'i Sunday, 17 May 2020

In Memoriam Lucian Blaga (09.05.1895 – 06.05. 1961)

Meslu aestu s-umplu 123 di ani di anda s-aminta Lucian Blaga (09.05.1895 — 06.05. 1961).Lucian Blaga easti un di mărl’i filozofi sh-un di...

In Memoriam Lucian Blaga (09.05.1895 – 06.05. 1961)
Scriitori armân'i Tuesday, 05 May 2020

Scriitori armân’i di aieri si di adză: Vanghiu Dzega

Tu 4-li di augustu, poetlu armân Vanghiu Dzega umplu 46 di an’i. Ti aţea, tu emisiunea a noastrâ di tora seara nâ minduim ş-vâ spunem ti bana...

Scriitori armân’i di aieri si di adză: Vanghiu Dzega
Scriitori armân'i Wednesday, 05 February 2020

Hristu Cândroveanu (05.02.1928 – 09.12.2013)

Hristu Cândroveanu s-amintă tu 5 di şcurtu 1928, Babuc, giudeţlu Durostor, Cadrilater – poet, prozator, traducător, publicistu şi critic...

Hristu Cândroveanu (05.02.1928 – 09.12.2013)

Parteneri

Muzeul Național al Țăranului Român Muzeul Național al Țăranului Român
Liga Studentilor Romani din Strainatate - LSRS Liga Studentilor Romani din Strainatate - LSRS
Modernism | The Leading Romanian Art Magazine Online Modernism | The Leading Romanian Art Magazine Online
Institului European din România Institului European din România
Institutul Francez din România – Bucureşti Institutul Francez din România – Bucureşti
Muzeul Național de Artă al României Muzeul Național de Artă al României
Le petit Journal Le petit Journal
Radio Prague International Radio Prague International
Muzeul Național de Istorie a României Muzeul Național de Istorie a României
ARCUB ARCUB
Radio Canada International Radio Canada International
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”
SWI swissinfo.ch SWI swissinfo.ch
UBB Radio ONLINE UBB Radio ONLINE
Strona główna - English Section - polskieradio.pl Strona główna - English Section - polskieradio.pl
creart - Centrul de Creație Artă și Tradiție al Municipiului Bucuresti creart - Centrul de Creație Artă și Tradiție al Municipiului Bucuresti
italradio italradio
Institutul Confucius Institutul Confucius
BUCPRESS - știri din Cernăuți BUCPRESS - știri din Cernăuți

Suţati tu cari easti membru ili tu sutsâl'ie cu RRI

Euranet Plus Euranet Plus
AIB | the trade association for international broadcasters AIB | the trade association for international broadcasters
Digital Radio Mondiale Digital Radio Mondiale
News and current affairs from Germany and around the world News and current affairs from Germany and around the world
Comunità radiotelevisiva italofona Comunità radiotelevisiva italofona

Serviţii di difuzari si redifuzari

RADIOCOM RADIOCOM
Zeno Media - The Everything Audio Company Zeno Media - The Everything Audio Company