(concurs Govora): Cultură şi relighie tru judeţulu Vâlcea
Judeţulu Vâlcea (tru sudulu a Româniil’ei) easte cunoscut trâ numirulu mare di mănăstiri, niscânte di eale declarate monumente istoriţe şi incluse în patrimoniul cultural internaţional. Nestemate (mǎrgǎritare fârâ pâhǎ) a culturâl’ei şi istoril’ei a miletil’ei româneascǎ di-tru aeste locuri” – aşa li bagâ numa (li numeaşte) Parasâmţâtulu Emilian Lovişteanul, episcop vicar a li Arhiepiscopie a Râmnicului. Vizităm complexul monastic Dintr-un Lemn, după care va-s dişcl’idim porţâle a li mănăstire Hurez, inclusă di-tru anulu 1995 tru patrimoniul UNESCO, iu maica Ecaterina va nâ hibâ ghid.
Daniel Onea, 08.03.2015, 21:34
Judeţulu Vâlcea (tru sudulu a Româniil’ei) easte cunoscut trâ numirulu mare di mănăstiri, niscânte di eale declarate monumente istoriţe şi incluse în patrimoniul cultural internaţional. Nestemate (mǎrgǎritare fârâ pâhǎ) a culturâl’ei şi istoril’ei a miletil’ei româneascǎ di-tru aeste locuri” – aşa li bagâ numa (li numeaşte) Parasâmţâtulu Emilian Lovişteanul, episcop vicar a li Arhiepiscopie a Râmnicului. Vizităm complexul monastic Dintr-un Lemn, după care va-s dişcl’idim porţâle a li mănăstire Hurez, inclusă di-tru anulu 1995 tru patrimoniul UNESCO, iu maica Ecaterina va nâ hibâ ghid.
Episcopulu vicar Emilian Lovişteanul, di la Arhiepsicopia Râmnicului, spune că unâ vizită la ndauǎ di numiroasile mănăstiri di Vâlcea înseamnă nu maşi cunoaştirea a valorilor cultural-relighioase româneşti, cǎ şi parcurdzirea a ndauâ frândzâ di istorie. Destinul, mira, a luştor locrui di cult si împliteaşte cu aţel a unor domnitori a Ţarâl’ei Româneascǎ.
Aţistă eparhie easte multu veacl’e tru zona a Oltenil’ei. Are piste 500 di an’i. Li avea tu cuprinsu tute judeţile a Oltenil’ei. Ierarhil’i care furâ pastiri aoa avurâ ngâtan di tuţ credincioşil’i di-tru aţistă zonă a Româniil’ei. Tru arhiepsicopia a Râmnicului avem 34 di mănăstiri şi 320 di parohii. Multe di bâseriţile di mănăstire şi ninca şi di-tru parohii suntu monumente istoriţe vecl’i di sute di an’i, cu picturi interioare şi exterioare care spun pi di-unâ parte bogăţil’ia a tradiţil’ei, pi di altă parte doara pi care român’il’i u avurâ şi u cultivarǎ tru ţi mutreaşte arta a construcţiilor bâsiricheşti, arta a picturâl’ei şi împiltirea muşatâ întrǎ stilul bizantin di-tru apiritǎ şi aţel occidental. Multe di ctitorii suntu unâ sinteză a stilurilor apuseane şi răsăriteane, di apiritǎ. Tru arhiepiscopia a Râmnicului avem ctitorii di la voievodulu Mircea ţel Bătrân, cum easte Mănăstirea Cozia, ţea ma veacl’ea mănăstire di-tru Ţara Românească. Astăndzâ ea îl’i aşteaptă pi tuţ aţel’I ţi au dor să veadă unǎ oază di monahismu şi spiritualitate ortodoxă care anichisi priste secole şi arămase în ciicioare până astăndzâ. Toţ român’il’i şi xen’il’I ţi au dor să veadă tradiţia, cultura şi credinţa a noastră suntu aştiptaţ la Vâlcea tra sâ si cumânicâ di-trun aţist putir al nobleţil’ei româneascâ.”
Lista a monumentilor istorico-relighioase continuă cu mănăstirea Ostrov a Sâmtului Neagoe Basarb (domnitor a Ţarâl’ei Româneascâ întrǎ 1512 şi 1521), di la arhiusita a sec. al XVI-lea, cu ctitoriile a voievodului Matei Basarab (domnitor a Ţarâl’ei Româneascǎ întrǎ 1632 şi 1654), cum suntu mănăstirea Govora şi Mănăstirea Dintr-un Lemn şi, nu tru arada di ma nâpoi, cu ctitoriile a Sâmtului Constantin Brâncoveanu (domnitor a Ţarâl’ei Româneascǎti întrǎ an’il’i 1688 şi 1714). El anâlţǎ aţea ma muşata mănăstire di-tru Ţara Românească — Mănăstirea Hurez. Are muşuţâtǎ şi mănăstirile a naintaşilor a lui: Govora, Cozia, Mănăstirea Dintr-un Lemn şi ştiu să ţânâ patrimoniul cultural a străpâpân’ilor şi să-l facâ ma bogat.
Mănăstirea Dintr-un Lemn, spune maica Tecla, ghidulu a complexului monastic cu tut aţea numǎ, fu adratǎ tru idiul chiro cu M’ica Bâsearicǎ Dintr-un Lemn, la arhiusita a secolului al XVI-lea. Tru aţel chiro, tru aeste locuri eara maşi un codru di cupaci seculari, iu locuia un pustnic, cu pâreasine şi arigei.
El easte ţel ţi are descoperitǎ icoana făcătoare di thame a Maicâl’ei a Domnului, apânghisitâ tru cufala a unuia di cupac’il’i seculari. Tradiţia nâ spune că eara unulu di aţel’i ma mǎril’i stejari seculari di-tru aţel chiro. Cu greu putea s-hibâ acâţat cu braţâle di şase, şapte persoane, cu braţâle dişcl’ise. Tru tim’ia a icoanâl’ei făcătoare di thame, pustnicul, deadun cu huriaţâl’i di pri aclo anvârliga, tăl’iarǎ aţel cupaciu mare, şi adrarâ maşi di lemnul a lui unâ m’icâ bâsearică. Di aoa arămase şi denumirea Mănăstirea Dintr-un Lemn. La construcţia ali bâsearicǎ si ufulusi lemnul provenit maşi di la aţel arbure multu mare. Measa a altarului fu iniţial adratâ maşi di trupulu a cupaciului purtător di icoană.”
Ţi cara cǎ easte construită după modelul clasic a bâseriţâlor ortodoxe, va sâ observaţ elipsea a pirghurilor. Materialul lemnos nu agiundzea, nu eara cât lipseaşte. Ama punctul di atracţie easte, cu sigura, icoana făcătoare di thame. Este pictată pi lemnu di chipariş, pi daule părţâ. Easte icoana a Maicâl’ei a Domnului cu mâcsânulu In braţǎ pi unâ parte şi Icoana a Giudicatâl’ei di sone pi verso. Autorulu arămase nicunoscut, spune maica Tecla. Niscânţâ u dateadză ca hiinda başi di-tru secolul al IV-lea, unâ copie a orighinalului a Sâmtului Evanghelistu Luca şi adusă di la mănăstirea Theothokos, di-tru Grǎţie. Alţâ suntu di păreare că easte di pri-tru secolile XIII-XIV, adusă di pr-tru părţâle a Constantinopolului, iar unil’i specialişti suntu di păreare că s-hibâ di la arhiusita a secolului al XVI-lea, adusă di-tru părţâle a Machidiniil’ei. La unǎ concluzie comună nu au agiumtâ niţiunulu di specialişti, certu trâ noi easte că aşi fu arâdâpsita a Maicâl’ei a Domnului — ca tru aţiste locuri să hibǎ un locaş încl’inat a l’ei. Icoana fu adusă pri-tru aţiste locuri probabil di cătrǎ călugăril’i pelerini di-tru aţel chiro, care v’inea hibǎ di cǎtrǎ Gǎrţie, hibǎ di cǎtrǎ Constantinopol şi aşezată la apanghiu tru cufala a cupaciului. Icoana are dimensiun’i impresionante: 1.60 m analtâ cu 1.20 m largâ, hiinda considerată unică în ţară şi pri-tru dimensiune, ama cama multu pri-tru valoare.”
Dişcl’idim toraporţâle a mănăstirului Hurez, adrat di Sâmtul Constantin Brâncoveanu, iu u avem câlâuz pi maica Ecaterina.
Hiinda prima ctitorie a domnitorului, el avea dor să realizedzǎ ţiva ahoria. Trâ aestǎ, el dişcl’ise aoa şcoală di pictură, sculptură, arhitectură şi, cu diaver, pri-tru mutarea a liştei mănăstire s-are creatǎ stilul care-l’i poartă numa — stilul Brâncovenescu. Easte considerat stilul a Renaşteril’ei româneascǎ. Brâncoveanu eara şi multu avut. Eara supranumit Prinţul a malâmâl’ei”. Di aţea aform’ie are construitǎ multu di multu. Are construitǎ nu maşi bâseriţ şi mănăstiri, cǎ şi şcol’uri, spitale, palate. Di multu multile construcţii a domnitorului Brâncoveanu aesta easte singura care păstreadză totul în orighinal. Ma multu di aestâ, easte aţel ma marile complexu di artă brâncovenească, în sensul că, în afoara murilor di incintă, tru hibǎ ţi punctu cardinal, până la distanţa di vârâ 1 km, mai există câte un schit. Schiturile furâ construite tut în varliga a an’ilor 1700 şi tot în stil brâncovenescu. Easte construită după modelul a mănăstirilor di la Sâmtul Munte, ca unǎ lavră. Binǎile di-tru incintă furâ restaurate după 1960, ama si păstrǎ arhitectura. Coloanile suntu ligate întrǎ eale pri-tru arcuri, iara tavanea easte dipriunǎ cubeu.”
Hiinda un momentu istoric, tricut pi lista a monumentilor internaţionale UNESCO, foarte mulţâ vizitatori xen’i îl’i calcă pragulu, contnuă maica Ecaterina. Di 300 di an’i, porţâle suntu dişcl’ise a pelerin’ilor, care pot sâ participâ la unâ di aţeale treie slujbe a dzuâl’ei.