Dosar – naua scenă românească în presa italiană
A naul’ei schenă teatrală din România şi Republica Moldova îl’i fu dedicat un amplu dosar, recentu apărut în revista italiană trimestrială Hystrio. Demersul îl’i aparţâne a Irinâl’ei Wolf, jurnalistă independentă stabilită, di-tru 1988, la Viena şi care se ocupă, de baighi mulţâ ani, de promovarea teatrului românescu dinclo de graniţe.
Luana Pleşea, 15.07.2017, 20:18
A naul’ei schenă teatrală din România şi Republica Moldova îl’i fu dedicat un amplu dosar, recentu apărut în revista italiană trimestrială Hystrio. Demersul îl’i aparţâne a Irinâl’ei Wolf, jurnalistă independentă stabilită, di-tru 1988, la Viena şi care se ocupă, de baighi mulţâ ani, de promovarea teatrului românescu dinclo de graniţe.
Uidisit cu spusa a Irinâl’ei Wolf, dosarulu de 30 di păgin’i apărut în limba italiană abordeadză mai multe teme:
Easte, sigura, un articol introductiv dispre schenă în general, dispre cum easte ea structurată, cum funcţioneadză, câte teatre exiistă, cum si are dezvoltată de-a lungul a an’ilor. Easte un articol dedicat a reghizorilor, altu a dramaturghil’iei contemporană, acoperim şi schena independentă, şi schena de limbă maghiară. Sunt prezentate şi festivalurile, şcol’iurile de teatru, easte şi dansul contemporan prezentu, şi scenografil’i, ama şi cooperarea transfrontalieră dintră România şi Franţa. Avem interviu cu Ion Caramitru (preşedintele UNITER) şi cu Constantin Chiriac (preşedintele Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu), ca personalităţi marcante ale scenei teatrale din România”.
Despre teatrulu românescu în ansamblul a lui nu si mai scrise în presa internaţională de foarte multu chiro”, atradze atenţia criticulu Oltiţa Cântec, preşedinta a li Secţie română a Asociaţil’ei Internaţională a Critiţâlor de Teatru (AICT.Ro), care acordăă agiutor în elaborarea dosarului:
Aţea ţe am realizată împreună cu colegil’i a mei di-tru AICT.Ro şi cu redacţia de la Hystrio easte un lucru multu importantu trâ vizibilitatea artâl’ei scenică românească în afoara graniţelor a ţarâl’ei. Feaţim copus tra să hibă un portret cât mai cuprinzător, care să oferă a vârnui din afoară, care nu ştie aproapea ici ţiva despre arta teatrală românească, un peisaj cât mai aprucheat de realitate, pi de altă parte să spunim, să faţim să se veadă că în teatrul românescu se fac lucruri interesante, că există artişti ahoria, că, sigura, teatrulu românescu are nişte specificităţ care v’in din realitatea că, în aproapea trei dechenii care trecură de la momentul 1989, fu ananghe să se confrunte cu etapa postcomunistă. Are ninca foarte multe probleme pe care lipseaşte să li ghestioneadză. Voiu să subliniedzu că dosarulu are ună mbogată iconografie, sunt foarte multe imaghini, di afom’ia că dispre teatru putem să zburâm şi să scriim, ama imaghinile înseamnă multu di multu cându zburăşti de un artistu sau de un anumit spectacol. Şi, tounăoară, îndauă indicaţii bibliografiţe de lucrări care sunt scrise şi într-ună limbă de circulaţie internaţională”.
Dosarulu Naua schenă românească” si descl’ide cu un interviu realizat de criticulu Daniela Şilindean cu dramaturgulu Matei Vişniec, oara aestă nu în calitatea l’ei de dramaturgu, că tru aţea de spectator avizat, care cunoaşte multu ghine teatrul românescu dinainte şi de după 1989. Daniela Şilindean dzâţe:
Am descoperită cu bucuril’e în răspunsurile a lui faptul că trâ Matei Vişniec România si are transformată într-un teatru tru andreu 1989 şi cum, di-tru aţea experienţă istorică, si trecu la aţea ţe numeaşte el ună formă de normalitate”, la ţeva ţe si vrea ună arhiusită di democraţie. Tot cu mare bucuril’e am descoperită şi îndauă di atuurile a teatrului românescu aşe cum le veade dramaturgul Matei Vişniec. De exemplu, ună di frazile cl’eaie a interviului easte ţea în care spune, apropo de reghizoril’i din România, că easte imposibil s-faţ ună listă a reghizorilor bun’i şi foarte bun’i, di aform’ia că România poate exportă reghizori geniali. Mai multu, ma că s-hibă ananghe să aleagă un termen foarte specific trâ teatrulu românescu de după1989, aţel easte visceral”, fără să încarcă pozitiv sau negativ termenulu. Easte zborulu de un tip de bânare teatrală, care iase mai puţân din creier şi mai multu din stomac, inimă, hicate şi başi gh’iare, care emoţioneadză cu siguranţă spectatorul”.
Publicaţie de teatru şi artile a spectacolului fondată tru 1988 de cunoscutulu critic de teatru Ugo Ronfani, Hystrio se adreseadză în special a artiştilor, a oamenilor de teatru, în general, ama şi a publicului mare. Oltiţa Cântec spune:
Cititorulu de aradă poate să află foarte multe detalii despre un teatru care ninca se caftă pe el işişi, despre un teatru care easte în continuare un teatru a reghizorului, despre un teatru în care teatrile de stat, ca structură mulotu ghine dezvoltată şi foarte puternică, au un tip de relaţie specială cu artiştii din zona independentă, un teatru care, din punctu de vedeare leghislativ ninca are multe lucre trâ rezolvaret, cum easte, de exemplu, statutulu a artistului independentu, anumite clarificări leghislative legate şi de leadzea a managementului, de funcţionarea din punctu de vedeare financiar, de evaluarea unei instituţie teatrală”. (Şt.B)
Autor: Luana Pleşea
Armânipsire: Hristu Steriu