Odeon 70
Iniţial si-are numită Teatrul “Muncitoresc C.F.R.” şi şi-are dişcl’isă porţâle în cartierulu Giuleşti, tru agh’izmăciune 1946. Şi-are alâxită ulterior numa în Teatrul Giuleşti şi s-are mutată tru 1974 în celebra casă di pi Calea Victoriei — Complexul Comedia-Majestic. Tru 1990, devine/agiundze Teatrul Odeon, la iniţiativa reghizorului Vlad Mugur, atumţea directorulu a teatrului. Uidisit a istoricului Maria-Magdalena Ioniţă, numa nu fu aleaptă cum ţi s-hibă, di aform’ia că, iniţial, arhitectul a casâlei, Grigore Cerchez, si-are inspirată din arhitectura Teatrului Odeon din Paris. Apoia, şi repertoriul fu inspirat di-tru repertoriul a Odeonului parizian.
Luana Pleşea, 11.12.2016, 22:00
Teatrul Odeon din Bucureşti are sărbătorită recent aţel’i 70 di an’i di la înhiinţare, aform’ia cu care fură dizvălite busturile a Elenâlei Deleanu, directoarea a luştui teatru chiro di 38 di an’i, şi a actorului Ştefan Bănică, care feaţe parte din trupa Teatrului Giuleşti şi fu considerat vedeta cartierului. Elena Deleanu fu aţea care feaţe toate demersurile tra să obţână trâ Teatrulu Giuleşti ună a daua sală, în centru, aţeastă Sală Majestic.
La marcarea ţilor şapte dechenii fu lansat şi volumul aniversar Odeon 70. Aventură istoric-omagială”, simnat di criticulu Miruna Runcan, secretar literar a teatrului întră 1991 şi 1994. Aventură istoric-omagială” – un titlu pri-tru care autoarea vru să-l provoacă pi cititor:
Vrui să aruc ună nadă/mâcare ca trâ peşti di aform’ia că nu easte pur şi simplu ună bază di date comentată, hiinda un volum dedicat a unei vârstă venerabilă a Teatrului Odeon, fostu Giuleşti. Pi di altă parte, trâ mine procesulu di cercetare reprezentă ună adevărată aventură. Sunt foarte puţâne materiale. Unile di eale, ma multu croniţi, există în arhiva Teatrului Odeon, alte, nu. Ţea ma stranie perioadă easte perioada 1950-1960, exact după înhiinţarea di-tru ’46. Dispri perioada ’46 — ’50 aproapea că nu există ţiva şi atumţea fu ananghe trâ guzgunisire adâncu. Ama titlul cred că mutreaşte şi să transfere vârâ turlie I altă tonulu pi care feciu copus să-l aflu, un ton dostul di implicat emoţional, di aform’ia că eu mi-am născută vizavi di Teatrulu Giuleşti. Mi-are interesată cum si născu teatrulu aclo şi mi-are interesată şi toată istorima a combinaţiei dintră ideologhia comunistă, care lu feaţe să si nască piste noapte, şi nivol’ile reale a spaţiului în care el si născu, care are ună tradiţie pi care lumea u agârşi complet în dzuua di ază şi care fu ananghe să hibă recuperată”.
Volumulu are ună structură cronologhică, sigura, ama autoarea si raportă, pi di ună parte, la situaţia politică a momentului — diferitile perioade di comunism di aţel’i 45 di an’i, ahtare turlie încât cititorulu să bagă tru aţist contextu activitatea teatrului. Pi di altă parte, fură punctate dezbaterile estetiţe, turlia în care are evoluată minduita dispre reghie în România. Aşi, ţeale mai reprezentativile momente di-tru istoria Teatrului Odeon, aşi cum apar eale în carte fură următoarile, uidisit a Mirunâl’ei Runcan:
Exiistă un moment multu important — momentul 1956. Easte un moment di şuţâtură a calil’ei tru ţi mutreaşte minduita estetică şi nu maşi estetică, referitoare la reghie. Şi, Teatrul Giuleşti fu atumţea cipit di lance a reteatralizarilei, di aform’ia că doi di tineril’i reghizori multu vocali şi multu ghine instrumentaţ estetic lucra aclo. Easte zborulu di Lucian Giurchescu şi Horea Popescu. Apoia, v’ine un momentu, în varliga an’ilor 70, ună perioadă foarte substanţială trâ întregulu teatru românescu, ama care, trâ Giuleşti, fu epoca Dinu Cernescu. Tru an’il’i 80, cu toate că fură ndauă spectacole foarte bune, trâ tot teatrulu românescu fu rău, ca şi trâ întreg poporulu român. An’il’i 80 fură nişte an’i multu grei. Şi, sigura, perioada Alexandru Dabija, care arămase în istoria teatrului din România cu nişte spectacole absolut extraordinare — Au bâgată biligiţ di hâpsin’iat a florilor”, care marcăt v’inearea lu Hausvater în România, Richard III”, a lu Măniuţiu, La ţigănci”, tot a lu Hausvater, ndauă di spectacolile a lu Dragoş Galgoţiu… Apoia, m’i-e ma greu să aleg, di aform’ia că teatrul avu ună traiectorie multu constantă. Easte unul di foarte puţânile teatre din România care avură ună traiectorie foarte constantă după 1996. Aproapea că nu exiistă stagiune în care teatrulu să nu si aibă păstrată macarim, ma că nu să si aibă mutată la un nivel mai analtu dicât tru anul anterior”.
Uidisit a Mirunâl’ei Runcan, Odeon fu primulu teatru care, după 1990, are diversificată multu di multu paleta di oferte, şi nu si limităă strictu la oferta repertorială simplă — si ocupăă di dramaturghie cotidiană sau di dramaturghie cât ma recentă ţi să si poată, feaţe cicluri di spectacole-lectură, avu tot timpul expoziţii, programe dedicate a copiilor/cilimean’ilor.
Teatrul Odeon easte condus di 20 an’i di actriţa Dorina Lazăr, care faţe parte din echipa di artişti ninca di-tru 1969. Întră 1996 şi 2002 fu director artistic, iar di-tru 2003 easte directorulu a instituţil’ei. Dorina Lazăr zburaşte di relaţia teatrului Giuleşti/ odeon cu publiculu de-a lungul a luştor an’i:
Şi aclo în Giuleşti, şi aoaţe publiculu easte aleptu di aţel’i care au tru mirache teatrulu. Şi aclo, la Giuleşti, nu eara ahât publiculu di cartier care v’inea, v’inea oaminil’i din chentru. Di aţea, doamna Deleanu şi reuşi să obţână ună staţie di autobuz, care exiistă şi ază la Podul Grant, ca oaminil’i să poată să dipună şi să v’ină la teatru. Easte un public fidel. Oaminil’i care tora sunt în vârstă v’in di cându eara tineri, îşi aduc nipoţâl’i. Din fericire, noi avem spectacole trâ toate vârstele, şi atumţea videm că v’in cu nepoţâl’i di mână la spectacolele di educaţie muzicală, di exemplu. Sunt foarte mulţâ tineri. Teatrulu easte dipriună dişcl’s trâ tineri. Niţe preţurile la bilet noi nu li-avem mărită, cu scuoplu ca lumea să poată să v’ină la teatru”. (Şt.B)
Autor: Luana Pleşea
Armânipsire: Hristu Steriu