(concursu Gorj): Constantin Antonovici, discipolul a lu Brâncuşi
Absolventu a li Academie di Artă din Iaşi tru 1939, Constantin Antonovici părăseaşte anul alantu ţara, şi lucreadză şase meşi tru atelierulu a lu Ivan Mestrovici, la Zagreb. Tru toamna anului 1941, easte admis la Akademie der Bildenden Kunste di Viena, iara tru 1947, si stabileaşte la Paris, iu îl cunoaşte pi Brâncuşi, tru atelierulu a cure treaţe patru ani. Tru 1951, emigreadză tru Canada şi tru 1954, si stabileşte la New York, agiungânda cetăţean a Statilor Unite tru 1959. Criticulu Mihai Plămădeală nâ zburaşte dispre arta lu Constantin Antonovici şi dispre şansa sculptorului tra sâ si adună cu artişti celebri.
Corina Sabău, 18.12.2015, 22:01
Absolventu a li Academie di Artă din Iaşi tru 1939, Constantin Antonovici părăseaşte anul alantu ţara, şi lucreadză şase meşi tru atelierulu a lu Ivan Mestrovici, la Zagreb. Tru toamna anului 1941, easte admis la Akademie der Bildenden Kunste di Viena, iara tru 1947, si stabileaşte la Paris, iu îl cunoaşte pi Brâncuşi, tru atelierulu a cure treaţe patru ani. Tru 1951, emigreadză tru Canada şi tru 1954, si stabileşte la New York, agiungânda cetăţean a Statilor Unite tru 1959. Criticulu Mihai Plămădeală nâ zburaşte dispre arta lu Constantin Antonovici şi dispre şansa sculptorului tra sâ si adună cu artişti celebri.
”Motivulu a bufniţâl’ei apare recurent în creaţia lu Antonovici, de faptu, el easte şi cunoscut drept “sculptorulu a bufniţilor”. Faptul că are stată patru an’i arada di părintile a sculpturâl’ei modernă nu avea cum să treacă fără sa lasă urme în conştiinţa lu Antonovici. Ama, cum afirma unâoarâ Brâncuşi, tru aumbra mărilor arbori, niţe iarba nu creaşte. Documentul simnat di Constantin Brâncuşi la 9 mai 1951 în care scrie “Subsemnatul atestă că domnul Constantin Antonovici are multu talentu şi hare la sculptură şi u lucreadză cu mâsturlâche” easte atipic şi nu cred că poate sâ sta în cicioare mutrinda recunoaştirea sau omologarea. Altă turlie, niţe ună influenţă di-tru minduita lu Brâncuşi în creaţia lu Antonovici, di punctul a meu di videare. Antonovici easte un sculptor animalier. Easte, tutunâoară, un sculptor care îşi căftă maeştri, iar tru atelierile pe care le-are frecventată căftăt să află, să înveaţă, să ştibă tut ma multu. Importantu easte că nu vru să-l copiadză pi Brâncuşi, u refuzăă pastişa, iar acesta easte ună ispate di bun simţu, di bun simţu şi di misură, faptu care easte demn di loat tru consideraţie.”
Ţeale mai importantile expoziţii şi creaţii purtânda simnătura Constantin Antonovici suntu tricute în revistă di criticulu Mihai Plămădeală.
: ”Expoziţiile mai importante a lu Constantin Antonovici fură organizate tru ndauă galerii din Paris. Pot s-li aduc aminte şi pi aţeale di-tru Galeria Corcoran Arts di New York, tutunoară, expuse şi la Philadelphia. Tru palmaresulu a lui putem să menţionăm şi premiul decernat di Accademia Italia. Ună di lucrările expuse easte statuia monumentală realizată trâ murmintul a episcopului William T. Manning. În România, sculptorulu avea realizată un bustu a lu Voltaire şi altarulu a catedralâl’ei di Jimbolia, nu ştiu desi aţistea suntu înreghistrate în patrimoniu. Lucrările simnate di Antonovici si află cama multu în colecţii private, ama multe di eale apar şi în galerii din SUA.”
Ună carte-catalog care nâ introduţe în universul artistic a lu Constantin Antonovici fu realizată di Doina Uricariu în colaborare cu Vladimir Bulat. Volumulu intitulat, “Antonovici: 1911-2002: Sculptor on Two Continents” / “Sculptor pi două continente”, easte ediţie bilingvă, engleză-română, şi apăru la Universalia Publishers USA. Mihai Plămădeală, critic de artă dzâţe:
”Primulu merit a monografiil’ei redactată di Doina Uricariu şi Vladimir Bulat, cu multu agiutor di la Steven Benedict, easte că îşi propune să aducă acasă un sculptor internaţional di orighine română, puţân cunoscut a publicului mare. Cartea, în fapt un catalogue raisonne, faţe posibilă într-ună primă fază cunoaştirea a banâl’ei şi activitatil’ei a sculptorului Constantin Antonovici, a cure vrea s-earare salutar ca posteritatea să-l’i acordă un loc tru arta românească, tru dimplină cunoştinţă di cauză cu arta lui. Până atumţea, tru carte, ţi arămâne principalul instrumentu di cunoaştire a lu Constantin Antonovici în ţara noastră, si distingu, si ved treie niveluri di abordare. Ţel a biografiil’ei artistică, ţel a prezentaril’ei a li operă, şi, în fine, a relaţionaril’ei cu nume celebre şi curente pricunoscute la nivel internaţional. Easte discutabil ma că si există ligături întră bufniţile a lu Antonovici şi Picasso, Henry Moore sau Juan Miro. Dinclo di aţist aspectu, Antonovici easte unulu di sculptoril’i care merită şi lipseaşte să hibă cunoscuţ în România. “
Ţi cara că motivulu chentral a operâl’ei a lui fu bufniţa, pi care u reprezentă tru diferite vidzute şi ipostaze, Constantin Antononici realiză şi altu ghen di creaţii, pricum cruţea di cheatră di doi metri analtă aflată pi faţada di vestu a catedralâl’ei newyorkeze St. John The Divine, di pi Amsterdam Avenue. Tutunâoară, Constantin Antonovici easte autorulu a bustului a preşedintelui Dwight Eisenhower, aflat la Casa Albă.
Autor: Corina Sabau
Armanipsire: Hristu Steriu