(concurs Suveica): Artă plastică la Sibiu şi Braşov

Nicolae Daicu, preşedintile a Uniunil’ei a Artiştilor Plastiţ di Braşov, are la activ numiroase expoziţii personale şi di grup, aoa în ţară şi peste sinure tru xeane, în tari pricum Franţa, Luxemburg, Danemarca şi Japonia. După ţi bitisi liceulu di Arte la Braşov, în 1971, si apofăsi tra să si îndreaptă cătră sculptură şi u lo calea a Clujului, tra sâ urmeadză Institutulu di Arte Plastiţe şi Decorative. Prima expoziţie u avu tru chirolu a studenţiil’ei. Nicolae Daicu, profesor la Liceulu di Arte Plastiţe, creade în valoarea educativă a li artă. El dzâţe: “Am împlinită, am faptâ mplin’i, 38 di ani di cându lucredzu în şcoală. Şi tru toţ aeşti an’i nu am avută momente sâ-m’i si aurascâ, printră tineri ţâ menţân’i totna tinereaţa. Ama, cum nu lipseaşte, are şi cazuri di colegi tineri care după un an abandonează cariera di profesor, di arom’ia că nu există suficiente locuri. Ţi cara că obiectul a meu di activitate easte sculptura, pot s-dzâc că mi abat di multe ori di la sculptură, că zburăscu dipriună cu cilimean’il’i şi lâ ţân uniscântiori loc şi di părinţâ şi di alţâ profesori, motiv trâ care, la un sondaj faptu aoa şi doi an’i, mi aleapsiâ copiil’i profesorulu a anului. Mi hărăsiiu, mi bucuraiu multu şi duchiiu că u feaţiră di aform’ia că discutăm multu, lâ răspundu la întribări di aţeale ma variatile, nâ permitem unâ mare libertate tru minduitâ şi călătorim turlia aestâ în toată lumea. Am şi elevi care suntu imobilizaţ şi v’in la şcoală în cărucior, m’i si pare extraordinar că reuşiră să-şi depăşească aţistă barieră. Tora am un elev care suferă di sindrom Down, ama copiil’i nu feaţiră diferenţţa. Lu îmbrăţitară, lu integrară, lu acceptară.”

Roxana Iorgulescu Bandrabur, 10.07.2015, 22:30

Nicolae Daicu, preşedintile a Uniunil’ei a Artiştilor Plastiţ di Braşov, are la activ numiroase expoziţii personale şi di grup, aoa în ţară şi peste sinure tru xeane, în tari pricum Franţa, Luxemburg, Danemarca şi Japonia. După ţi bitisi liceulu di Arte la Braşov, în 1971, si apofăsi tra să si îndreaptă cătră sculptură şi u lo calea a Clujului, tra sâ urmeadză Institutulu di Arte Plastiţe şi Decorative. Prima expoziţie u avu tru chirolu a studenţiil’ei. Nicolae Daicu, profesor la Liceulu di Arte Plastiţe, creade în valoarea educativă a li artă. El dzâţe: “Am împlinită, am faptâ mplin’i, 38 di ani di cându lucredzu în şcoală. Şi tru toţ aeşti an’i nu am avută momente sâ-m’i si aurascâ, printră tineri ţâ menţân’i totna tinereaţa. Ama, cum nu lipseaşte, are şi cazuri di colegi tineri care după un an abandonează cariera di profesor, di arom’ia că nu există suficiente locuri. Ţi cara că obiectul a meu di activitate easte sculptura, pot s-dzâc că mi abat di multe ori di la sculptură, că zburăscu dipriună cu cilimean’il’i şi lâ ţân uniscântiori loc şi di părinţâ şi di alţâ profesori, motiv trâ care, la un sondaj faptu aoa şi doi an’i, mi aleapsiâ copiil’i profesorulu a anului. Mi hărăsiiu, mi bucuraiu multu şi duchiiu că u feaţiră di aform’ia că discutăm multu, lâ răspundu la întribări di aţeale ma variatile, nâ permitem unâ mare libertate tru minduitâ şi călătorim turlia aestâ în toată lumea. Am şi elevi care suntu imobilizaţ şi v’in la şcoală în cărucior, m’i si pare extraordinar că reuşiră să-şi depăşească aţistă barieră. Tora am un elev care suferă di sindrom Down, ama copiil’i nu feaţiră diferenţţa. Lu îmbrăţitară, lu integrară, lu acceptară.”

Braşoveanulu Nicolae Daicu conduţe di 10 an’i Uniunea a Artiştilor Plastiţi din Braşov. Înhiinţată tru 1946 di cătră un grup di artişti braşoveani, fu prima organizare di aestă turlie din ţară. El dzâse: Nu ştiu care lu are adoptată pi care, bărbatulu sau câsăbălu, ama bânăm într-ună simbioză care nâ prinde ghine. Ninte cu 5 ani (di aţel’i vârâ 13, di când escu preşedintile UAP ) mutriiu să realizedzu un muzeu di artă contemporană, şi să mi bazedzu pi donaţii di la artişti. Am agiumtâ la piste 340 di lucrări, ama cum nu aflaiu toa di oarâ spaţiu, ţi cara că ţeruiu, câftaiu, agiutorulu a autorităţâlor locale, intenţionedzu să-l realizedzu sum forma a unui muzeu virtual. Cât mutreaşte activitatea mea artistică, să nu vă imaghinaţ că artistulu sta la un cafe şi di-unâ oarâ îl agudeaşte inspiraţia. Inspiraţia lipseaşte tot timpul provocată. Şi aesta nu poate să si facă dicât lucrânda. Eo esc bronzier şi descoperinda tehnica ţearâl’ei cherdută sau un model fuzibil, cum spun ingineril’i, fu unâ provocare. Mai nou, mi tut alagâ unâ altă descoperire, care şi-u aduţe multu cu ţeara cherdută ama nu implică ţeara.”

Nicolae Daicu are 18 lucrări monumentale în mai multe localităţ din ţară, una hiinda ţea a lu Andrei Şaguna di dinintea a colegiului ţi poartă numa a mitropolitului. Ună altă lucrare easte Coloana timpului , analtă di 8 metri, amplasată la Prejmer, iunde tru 1994, fu organizată unâ tabură di creaţie. Un altu monumentu reprezentativ easte atel a lu Avram Iancu di dinintea uzinâl’ei Metrom. Dzua di 25 aprilie 2005, când tru capitala a Luxemburgului avut loc simnarea a Tratatului di aderare a Româniil’ei la Uniunea Europeană, fu una didip specială trâ sculptorulu Nicolae Daicu, artistul braşovean îşi expuse unile di aţeale mai reprezentativile lucrări. Una di sculpturi, un bustu a lu Mihai Eminescu, fu durusită di artistul braşovean a organizatorilor a expoziţil’ei.

-cortina-

“Toată bana mea fu ligată di sticlărie, di lucrarea a li gh’ialie. Şi tatăl a meu fu sticlar, lucra gh’ialia. Lângă hoara a li naştire a mea, care si află aproapea di Satu Mare, eara fabrica di sticlă, di gh’ialie, di la Poiana Codrului, ţea mai veacl’a din ţară. Copil hiinda, am vidzută, aclo, prima oară sticlaril’i cum lucra şi-mi plăcu enorm. Şi ază am convindzirea că sticlarulu, ţi lucradzâ gh’ialia, nu-i maşi un lucrător, că un cu diaver artistu. Practic, am chinensitâ di la zero”, mărturiseaşte Ion Tămâian, directorulu atelierul Ion Art Glass din Şelimbăr, judeţulu Sibiu, preşedintile a Uniunil’ei a Artistilor Plastiţ, filiala Sibiu. Tru atelierulu Ion Art Glass si realizeadză obiecte utilitar-artistiţe (chelche, boluri, sticluţe di parfum, platouri, vaze şi diferite corpuri di iluminat), ama tot aoaţe, artistul îşi bagă tru praqctichie ideile. Ion Tămâian dzâţe: Poate să si facă iţe s-hibâ şi vrem să nă aprichem cât ma multu di ideea pi care nâ u propusim. Sigura că tru chirolu a lucrului li videm care suntu dificultăţâle şi li bâgăm la punct, tehnologic ma sâ zburâm. Aşi că nu pot sâ spun există ţiva ma prinsus di puterile a noastre, ama sigura că şi tehnologhia a sticlâl’ei are limitile a l’ei şi există diverse abordări. Ma că sâ eşti un bun sticlar, un bun creator, tehnolog, poţ sâ realizedz iţe s-hibă, poţ sâ afl’i soluţii trâ realizare obiectul pi care lu-ai proiectată. Sigura că di multe ori mi abordeadză diferite persoane care îşi dorescu, îşi au dor trâ un anume tip di obiectu, hibă că aşi lu-au imaghinată şi au realizată şi schiţe, hibă că mutrim să-l proiectăm deadun. Discutăm, alâxim impresii, şi, pri-tru desenile pi care li prezintu, mutrescu să realizăm un obiect original.”

Aţea ma scumpa lucrare di artă produsă vârâoară di atelierulu Ion Art Glass fu unâ creaţie intitulată “Portal”, evaluată la 35.000 di dolari, şi vindută a unui colecţionar privat din America. Tot în America, tamam la Casa Albă, au agiumtâ, ninte cu ndoi ani, globuri di sărbători confecţionate tru atelierulu din Şelimbăr. Ion Tămâian, directorulu a atelierul Ion Art Glass din Şelimbăr dzâţe: ”Cum spuneam, suntu expuse şi obiecte utilitare, sau utilitaro-artistice. V’in turişti din toată lumea, di aform’ia că atelierulu participă la expoziţii internaţionale, easte cunoscut tru xinătate, di aţea aform’ie, mulţâ turişti, când agiungu în Transilvania, îşi dorescu, au dor, să agiungă şi la atelierulu Ion Art Glass. Totdiuna îl’i conduţim pi vizitatori şi tru zona a atelierului, tra să achicâsească şi partea tehnologhică, lă explicăm interactiv, iara el’i si duchescu încântaţ să modeleadză. Easte un atelier ţi are tricută proba timpului, avem rezistată prota oară di aform’ia că nâ avem axată pi exportu. Exportul easte ţel care nâ are susţânută avum expoziţii tru diverse cohiuri a lumil’ei, în SUA, di exemplu, iunde easte unâ pâzare multu ofertantă. Tutunâoarâ, în China, tru ţările nordiţe, Brazilia, eo dzâc că agiumsim tru tue cohiurile a lumil’ei. Ama performanţa easte să nu dipun’i standardile şi să reuşeşti să vindzâ artă în condiţiile actuale. Expunânda la pânâgh’irurile internaţionale, reuşim să ţânim ligătura şi cu galerii importante di artă.”

Roxana Iorgulescu, Răzvan Emilescu, C.Sabău